- Nu postim pentru a fi văzuţi sau lăudaţi de oameni, ci postim ca să ne apropiem mai mult de Dumnezeu.
- Postul este o dăruire a noastră faţă de
Dumnezeu, o ofrandă de sine adusă lui Dumnezeu ca recunoştinţă şi ca
dorinţă de sfinţire a vieţii (cf. Romani 12, 1).
- Postim pentru că Îl iubim pe Dumnezeu mai mult decât darurile Lui materiale pe care le consumăm.
- Postul este ofrandă a iubirii omului față de Dumnezeu.
- Cine postește, dar nu se roagă, nu
adună lumină spirituală în suflet, ci realizează doar un exercițiu
biologic și psihologic, motivat igienic sau estetic.
- Postul adevărat nu este numai abținere
de la bucate de origine animală, ci și înfrânare de la orice lăcomie
materială și poftă de stăpânire egoistă asupra altora, înfrânare de la
orice gând, cuvânt sau fapte care diminuează iubirea față de Dumnezeu și
față de aproapele.
- Postul adevărat trebuie să fie unit cu
smerenia și cu bucuria, spre a fi o lucrare interioară, intimă,
sufletească, de comuniune personală a omului cu Dumnezeu Care vede
tainic și tăcut sufletul și faptele omului credincios și jertfelnic,
rugător și postitor.
- Prin post participăm tainic la postul
de patruzeci de zile al Mântuitorului în pustie. Nimeni nu se poate
lupta cu duhurile rele și cu patimile întunecate, egoiste, dacă nu a
dobândit mai întâi lumina harului divin prin post și rugăciune.
- Mai ales în perioada Postului suntem
chemați să îndreptăm comportamentul sau atitudinea lui Adam cel vechi
din noi, nu dând vina pe alții pentru păcatele noastre, ci recunoscând
și plângând propriiile păcate, judecându-ne pe noi înșine în Taina
Pocăinței sau a Spovedaniei, pentru a primi iertarea păcatelor și a ne
împărtăși de iubirea sfântă a lui Hristos, dăruită nouă în Sfânta
Euharistie.
- Dacă este însoţit de fapte plăcute lui
Dumnezeu, postul face din omul postitor lumină între oameni şi vas ales
al slavei lui Dumnezeu.
- Postul reprezintă izvor de râvnă sfântă după Dumnezeu.
- Postim pentru că Îl iubim pe Domnul
Hristos și dorim să ne hrănim mai mult din cuvântul Evangheliei, din
cuvântul Scripturii, din cuvintele pe care le auzim în sfintele slujbe
și să întărim rugăciunea noastră, ca să creștem spiritual.
- Postul este și semnul dorinței omului
credincios de a se elibera de lăcomia după lucruri materiale limitate și
trecătoare spre a se uni prin rugăciune mai intensă cu Dumnezeu Cel
nelimitat și netrecător.
- Postul adevărat are ca scop ridicarea
omului deasupra bunurilor materiale sau pământeşti, pentru a primi
bunuri spirituale cereşti, pentru a se uni, prin rugăciune şi
împărtăşire euharistică mai deasă cu Dumnezeu Cel din ceruri, Izvorul
vieţii şi al bucuriei veşnice din Împărăţia cerurilor.
- Postul este nu numai material, ci și spiritual, adică postul ochilor, al gurii, al inimii.
- Postul susţine rugăciunea omului
credincios care consideră legătura sa cu Dumnezeu ca fiind centrul,
lumina şi hrana sufletului său.
- Postul adevărat produce o schimbare a
modului de a fi al omului, o trecere de la lăcomia sau iubirea pătimaşă
de cele materiale la iubirea de cele spirituale, pentru a cultiva mai
intens rugăciunea sau comuniunea de iubire cu Dumnezeu Cel nematerial,
nelimitat şi netrecător.
- Inima sau sufletul omului postitor
dobândeşte libertatea de-a se îmbogăţi permanent din iubirea infinită şi
eternă a lui Dumnezeu.
- Omul duhovnicesc, rugător şi postitor,
luminat de harul lui Hristos, dobândeşte gândire şi privire
duhovnicească, foloseşte cuvinte duhovniceşti şi săvârşeşte fapte
duhovniceşti, prin care se aseamănă cu sfinţii lui Dumnezeu.
- Postul este o stare spirituală de
jertfă sau ofrandă a celui care postește, stare cultivată în mod liber
și după puterea fiecăruia.
- Postul este o lucrare spirituală bineplăcută lui Dumnezeu, când se practică din iubire pentru El.
- Dorim să ne hrănim cu iubirea Lui
Dumnezeu mai mult decât cu darurile Lui materiale, limitate și
trecătoare. De aceea, în timpul postului se diminuează cantitatea hranei
materiale și sporește hrana spirituală. Citim mai des și mai mult
Sfânta Scriptură, ne rugăm mai mult, ne spovedim mai des, eliberându-ne
de un trecut apăsător, și ne împărtășim mai des.
- Postul pacifică patimile egoiste,
luminează mintea, sfinţeşte simţirile, schimbă atitudinea şi
comportamentul faţă de oameni şi faţă de natură, înţelegându-le pe toate
în lumina prezenţei iubitoare a lui Dumnezeu.
- Postul nu trebuie redus la o activitate
exterioară, pentru a fi remarcat sau lăudat de oameni, ci trebuie
practicat ca pe o faptă plăcută lui Dumnezeu, ca pe o dăruire de sine
lui Dumnezeu şi ca detaşare de cele materiale pentru a se îmbogăţi
spiritual.
- Mai ales în acest post al Paştilor,
credincioşii, prin înfrânare de la bucate şi de la păcate, prin
rugăciune şi milostenie, răstignesc în ei patimile egoiste şi adună în
suflet lumină de Înviere.
- Sinceritatea în iubire, smerenie în
relaţiile cu semenii, sârguinţă multă pentru bine, duh fierbinte în
credinţă, slujire lui Dumnezeu, nu idolilor sau duhurilor rele, nădejde
cu bucurie, răbdare în suferinţă, rugăciune stăruitoare, ospitalitate
faţă de străini, toate aceste virtuţi sunt roade şi lumini ale înnoirii
vieţii din şcoala postului adevărat unit cu rugăciunea şi fapta bună.
- Postul, smerenia, rugăciunea şi iertarea pregătesc reconcilierea cu Dumnezeu şi cu oamenii şi sfinţirea vieţii.
- Postul este armă de luptă împotriva ispitelor venite de la demoni.
- Postul face rugăciunea mai smerită, iar rugăciunea smerită devine cea dintâi hrană a postitorului.
- Prin postire noi dobândim prezenţa
lucrătoare a lui Dumnezeu în noi ca iubire smerită, apoi o arătăm în
jurul nostru prin cuvinte şi fapte, prin atitudine şi stări
duhovniceşti, prin toată fiinţa noastră, prin sufletul şi trupul nostru.
- Postul este o perioadă de luminare a sufletului şi de împodobire a lui cu prezenţa sfinţitoare a lui Dumnezeu.
- Acesta este rostul perioadei de post:
lepădarea de cele ale întunericului, curăţirea de păcat care aduce
întuneric în viaţa noastră şi luminarea sufletului cu acele arme care ne
ajută să respingem ispitele păcatului.
- Postul este un discernământ al valorilor spirituale.
- Postul se săvârşeşte cu bucurie, nu cu întristare.
- Postirea ca dezlipire de lucrurile
limitate şi trecătoare şi unire sau alipire a noastră de Dumnezeu cel
nelimitat şi netrecător înseamnă începutul libertăţii noastre
interioare.
- Numai când avem smerenie, pocăinţa, rugăciunea şi postul sunt folositoare.
- Postul este o şcoală a libertăţii de a folosi binele.
- Postim ca să putem iubi mai mult pe Dumnezeu şi pe semeni.
- Postul este timpul nevoinţelor duhovniceşti mai intense pentru a spori comorile din suflet.
- Vremea postului unit cu rugăciunea şi fapta bună este o perioadă de răstignire a patimilor egoiste prin asceză sau nevoinţă.
vineri, 23 februarie 2018
Patriarhul Daniel | 40 de cuvinte despre post
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu