PREDICĂ LA ANUL NOU A MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA: TIMPUL ŞI VEŞNICIA

Un nou an răsare la orizontul umanităţii. Ce este un an în comparaţie cu anul care a trecut şi cu anii care vor trece? Este o picătură din ocean.

Un scriitor înţelept, ca să creeze o idee despre timp în comparaţie cu veşnicia, a plăsmuit următoarea imagine. Imaginaţi-vă, zice, un ocean infinit şi deasupra apelor lui zburând o pasăre. Pasărea, după ce descrie cercuri, coboară, ia în pliscul ei o picătură din suprafaţa oceanului, iar apoi fuge şi dispare. După ce trec o mie de ani, pasărea apare din nou, pentru a lua iarăşi doar o picătură din ocean. Imaginaţi-vă, aşadar, realizându-se aceasta continuu; adică, o singură dată la o mie de ani pasărea să ia câte o picătură. Vă întreb: Câte mii – ce zic? -, câte milioane – ce zic? -, câte zeci de milioane de ani, ce ameţitor număr de ani va trebui să treacă până când pasărea va lua până şi ultima picătură din ocean? Pare imposibil lucrul acesta? Nu, nu este. Dacă îi veţi întreba pe matematicieni, vă vor spune că, dacă oceanul rămâne stabil şi nu mai este alimentat cu noi ape (din ploaie, torente, fluvii), cu siguranţă că va veni o clipă, în care pasărea va lua şi ultima picătură a lui. Deci numai oceanul poate fi epuizat, veşnicia însă nu se sfârşeşte niciodată. O, veşnicie!

Sfântul Ştefan stătea în mijlocul acelei adunări ucigaşe ca un înger al lui Dumnezeu

Domnul nostru Iisus Hristos, după săvârşirea tainei mântuirii noastre, înălţându-se la cer, şi pe Sfântul Duh, Care de la Tatăl purcede trimiţându-L în limbi de foc, iar Biserica cea dintâi începând a se înmulţi, au cârtit elinii împotriva evreilor. Nu acei elini care se închinau idolilor, pe care Sfânta Scriptură îi numeşte limbi, pentru că acelora, în acea vreme, încă nu li se deschisese uşa credinţei şi încă nu li se propovăduise cuvântul mântuirii. Că nu îndată după uciderea lui Ştefan au început a se primi păgânii în Biserica celor credincioşi, dintre care cel dintâi a fost Cornelie Sutaşul. Pe acesta botezându-l Sfântul Petru, nu a plăcut celor ce erau dintre evrei că a intrat între bărbaţii care nu erau iudei. De acea cârteau asupra lui Petru, până când le-a spus lor despre pânza cea arătată din cer şi atunci au tăcut şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Că şi limbilor le-a dat Dumnezeu pocăinţă în viaţă. Deci, nu elinii cei ce erau dintre limbi cârteau asupra evreilor, în vremea Sfântului Ştefan, ci acei care erau dintre evrei şi aveau aceeaşi lege dată de Moise şi erau risipiţi prin toate ţările, precum şi Sfântul Apostol Pavel scrie: Celor douăsprezece seminţii, care sunt întru risipire, să se bucure. Aceia deprinseseră limba elinească, însă nu şi credinţa şi obiceiurile; din care pricină elinii îi numeau pe dânşii, ierusalimiteni.

Soborul Maicii Domnului

Biserica Ortodoxă sărbătorește în a doua zi de Crăciun, Soborul Maicii Domnului, aceasta fiind una din cele mai vechi sărbători în cinstea Fecioarei Maria care datează încă din sec. al V-lea. Cuvântul sobor înseamnă adunare de oameni, iar în cadrul liturgic el exprimă chemarea spre slujbă cât și adunarea în jurul sfântului prăznuit pentru ca aceasta prin rugăciunile sale să mijlocească în fața lui Dumnezeu pentru noi.

Soborul are loc în general după o mare sărbătoare și este pomenit sfântul sau sfânta care s-a făcut unealta lui Dumnezeu pentru împlinirea planului Dumnezeiesc. Soborul Maicii Domnului a devenit model de sărbătoare și pentru alți Sfinți precum Soborul Sf. Ioachim și Ana, Soborul Sf. Ioan Botezătorul sau Soborul Sf. Arhangheli.

O, CE VESTE… UITATA! sau: UNDE ESTE HRISTOS DE CRACIUN?

In ciuda aparentelor, Hristos Se naste si astazi intr-o lume in mare parte la fel de indiferenta fata de El ca si cea a Israelului de acum 2000  si ceva de ani. Nasterea Sa lasa inimile celor mai multi oameni de pe fata pamantului, ba chiar a multora dintre cei botezati si imbisericiti, mai reci decat pestera care L-a gazduit.

Daca incercam o privire mai profunda, vom observa ca cei mai multi dintre noi (si nu vorbesc acum de copii) nu-L asteptam pe Hristos. Am asteptat si asteptam “Craciunul”, dar nu pe Hristos! Am asteptat zilele libere, veselia specifica, voluptatea cumparaturilor, masa bogata, cadourile, atmosfera “feerica”, prilejurile de a petrece, de a ne distra... Am asteptat Craciunul ca sa ne bucuram mai curand fara Hristos, dar in ziua… lui Hristos. I-am rapit, I-am confiscat Darul, L-am ucis ca sa ne folosim linistit, liberi si dupa pofta noastra de acest Dar. Asa cum, de altfel, facem cu lumea intreaga, de El creata, pe care o credem a noastra, cu vietile noastre, de El daruite si de El rascumparate cu scump Sangele Sau, pe care iarasi le traim… pentru noi si ca si cum noi am fi stapanii, iar nu Dumnezeu…

Sf. Teofan Zavoratul: CUM TRAIM NASTEREA DOMNULUI, CUM SI PENTRU CE NE BUCURAM?

Ne bucuram sau nu ne bucuram in ziua de astazi? Iata piatra de incercare prin care se arata daca suntem in legaturile cuvenite cu Domnul ce S-a nascut

Acum este vremea nu pentru invataturi, ci pentru slavoslovire, nu pentru povete, ci pentru multumire, nu pentru a propune lectii, ci pentru a vadi bucurie. Deci, cu recunostinta sa dam slava Domnului si sa ne bucuram intru numele Lui cel sfant. Slava negraitei Tale milostiviri, Doamne, care nu ne-ai parasit in caderea noastra amara! Slava nesfarsitei Tale intelepciuni, care ne-a intocmit un chip de mantuire atat de minunat! Slava proniatoarei Tale purtari de grija pentru noi anume, care ne-a chemat sa fim partasi harului Tau rascumparator! Veniti sa-L marim pe Domnul, care a cautat spre smerenia robilor Sai!

Ingerii dau slava, si nu pentru ei insisi. Intre cer si pamant proptind picioarele lor, ei ba se intorc spre cer, ba se apropie de pamant; vazand in cer slava, iar pe pamant pace si bunavoire, nu pot sa tina in ei cantarile de lauda, care le scapa fara voie. Si atunci cum sa ne infranam de la cantarile de lauda noi, de vreme ce in Nasterea lui Hristos totul e pentru noi? Iata, se gateste jertfa de milostivire – Mielul lui Dumnezeu, care va sa fie injunghiat pentru a noastra mantuire! Iata, se pogoara din cer painea vietii, ce va sa daruiasca viata lumii! Iata, Domnul, ca un pastor, pleaca dintru inaltime si, lasand cele noua oi – soboarele ingeresti, S-a pogorat cautand-o pe una singura – omenirea ratacita, pentru ca, luand-o pe umerii Sai, sa o aduca mantuita la Tatal Sau!

ABSENTA LA VOTUL PTENTRU REFERENDUM ESTE LASITATE SI PACAT STRIGATOR LA CER!

CUVANTUL PARINTELUI STARET IUSTIN MIRON, de la Manastirea Oasa (23 septembrie 2018) despre importanta cruciala a REFERENDUMULUI din 6-7 octombrie:  

“Dumnezeu s-a pronunţat o dată în istorie pe subiectul homosexualitate. La Sodoma şi Gomora era homosexualitate. Şi ce s-a întâmplat? I-a şters de pe suprafaţa pământului. Ce să mai atâta, tot o negociem, o dăm la întors în faţa păcatului, şi a otrăvii, şi a morţii. Avem în faţă viaţa şi moartea, să vă fie limpede treaba asta!”

“Iubiţi credincioşi, este o chestiune de interes naţional. Nu e vorba de a vota politic. Ce vrem, de fapt, ce se vrea – s-au făcut demersuri multe până să se ajungă la referendumul ăsta, şi a fost drumul greu şi lung, şi şi-au asumat mulţi dintre noi treaba asta – să se schimbe un articol din Constituţie, referitor la căsătorie, acolo unde se scrie că căsătoria e între doi soţi. Nu se specifică că e bărbat sau femeie, ci doi “soţi”, care pot fi orice: bărbaţi cu bărbaţi, femei cu femei şi aşa mai departe. Şi să se spună foarte clar că e vorba de un soţ şi o soţie, adică căsătoria se face între un bărbat şi o femeie. Şi trebuie să votăm pentru treaba asta – ca să vedeţi în ce hal suntem! Trebuie să votezi, trebuie să te chinui, să te zbaţi la infinit, ca să se recunoască realitatea, ca să se recunoască normalitatea. Şi acuma, ca să fim normali, păi trebuie să investim, tată, şi să ne zbatem ca să ajungem la normalitate. Păi, atunci, unde suntem, de trebuie să traversezi atâta spre normal? Păi clar că suntem anormali.

Conferință - Întâlnirea tinerilor ortodocși din Episcopia Devei și Hunedoarei

Predică la Duminica I după Rusalii ( a Tuturor Sfinţilor )

Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israel (Psalm 67, 36)

Iubiţi credincioşi,

Aţi auzit în Sfînta şi dumnezeiasca Scriptură zicîndu-se: Prin sfinţii care sînt pe pămîntul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru dînşii (Psalm 15, 3). Tocmai de aceea, noi, creştinii ortodocşi, cinstim pe sfinţii lui Dumnezeu, ştiind că Dumnezeu săvîrşeşte în chip minunat voile Sale cu dînşii. Trebuie de la început să vă spun că Biserica Ortodoxă face deosebire între adorare, care se cuvine numai lui Dumnezeu, şi venerare sau cinstire, pe care o dăm sfinţilor şi îngerilor Lui, care slujesc la mîntuirea sufletelor noastre. La aceasta ne învaţă şi Sfîntul Apostol Pavel zicînd: Îngerii nu sînt oare toţi duhuri slujitoare, trimişi ca să slujească pentru cei ce vor fi moştenitorii mîntuirii? (Evrei 1, 14). Iar scopul cultului sfinţilor este de a lăuda pe Dumnezeu prin ei, după mărturia Sfintei Scripturi care ne îndeamnă la aceasta zicînd: Lăudaţi pe Dumnezeu întru sfinţii Lui (Psalmi 159, 1).
Aşadar, noi cinstim pe sfinţi şi aducem laudă lui Dumnezeu direct şi indirect. Mîntuitorul nostru Iisus Hristos ne arată că cine cinsteşte pe sfinţi, pe El Îl cinsteşte, căci a zis: Cine vă primeşte pe voi, pe Mine Mă primeşte (Matei 10, 40).

Sfinţi şi sfinţenie – Prima duminica după Rusalii (a Tuturor Sfinţilor)

Predică – BARTOLOMEU, mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului

„Pe cel ce Mă va mărturisi pe Mine în faţa oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu în faţa Tatălui Meu Care este în ceruri; dar de cel ce se va lepăda de Mine în faţa oamenilor, de acela Mă voi lepăda şi Eu în faţa Tatălui Meu Care este în ceruri.

Să nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să-l despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra ei.

Cel ce-şi iubeşte pe tatăl său ori pe mama sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; Cel ce-şi iubeşte pe fiul său ori pe fiica sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine.”

Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: „Iată, noi pe toate le-am lăsat şi Ţi-am urmat Ţie. Deci, nouă ce va fi?” Iar Iisus le-a zis: „Adevăr vă spun că voi, cei ce Mi-aţi urmat Mie, la naşterea din nou a lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi oricine a lăsat fraţi sau surori sau tată sau mamă sau femeie sau (arini sau case pentru numele Meu, însutit va primi şi viaţa veşnica va moşteni. Şi mulţi din cei dintâi vor fi la urmă, şi cei de la urmă vor fi întâi”. (Matei 10, 32-35, 37-38; 19, 27-30.)

LA DUMINICA TUTUROR SFINŢILOR: SĂ URMĂM PILDA VIEŢII LOR

(Mc 10, 28-31).

Duminică prăznuim amintirea tuturor Sfinţilor. Biserica noastră învaţă că trebuie să cinstim amintirea sfinţilor şi trebuie să-i rugăm, ca pe nişte slujitori ai lui Dumnezeu, să mijlocească pentru noi şi cererile noastre. Dar, pe lângă această cinstire ce trebuie să o dăm sfinţilor, Biserica îi pune înaintea noastră şi pentru ca să luăm pildă de viaţă de la ei, să ne îndreptăm viaţa pe urmele lor.

Putem noi să mergem pe calea lor? Da, putem! Şi evanghelia de duminică ne învaţă cum trebuie să mergem pe această cale.

Invitație la hramul bisericii noastre

Iubiţi fraţi întru Hristos Domnul,

Avem bucuria de a vă invita să participaţi Joi 17 Mai 2018 la sărbătorirea hramului bisericii noastre, Înălţarea Domnului. 

După tradiţia Bisericii Ortodoxe, fiecare biserică, în momentul înfiinţării, primeşte un nume, care devine hramul său. Sfinţirea sau târnosirea este deci actul de botez al noului lăcaş de închinăciune, care primeşte de la arhiereu hramul său, numele său. Prin sfinţirea bisericii, hramul devine îngerul păzitor al bisericii, patronul său spiritual. În timp ce îngerul păzitor al credinciosului se îngrijeşte de salvarea unui singur suflet creştinesc, hramul bisericii ocroteşte viaţa şi se îngrijeşte de mântuirea tuturor credincioşilor bisericii. El strânge laolaltă conştiinţa tuturor credincioşilor bisericii sub stindardul izbăvitor al Sfintei Cruci, pentru realizarea supremului ideal, îndumnezeirea tuturor întru Hristos Domnul.

Biserica „Înălţarea Domnului” îşi va sărbători cu deosebită solemnitate şi emoţie al 83-lea Hram din istoria sa.

"Parohia a fost construită între anii 1926-1935. Este un edificiu pe plan triconc, având abside poligonale cu trei laturi, prevăzute cu o turlă centrală. Precedate de un pridvor de zid deschis, se înalţă două turnuri-clopotniţă zvelte, cu terminaţii octogonale. Edificiul este acoperit în întregime cu tablă. Parohia a fost construită cu banii primiţii de la „Casa Muncii Căilor Ferate Române” prin eforturile depuse de către preotul ortodox al localităţii, Adam Lula. Sfinţirea bisericii a avut loc în data de 3 noiembrie 1935. Interiorul a fost pictat de către Traian Cornescu şi Constantin Bacalu, între anii 1933 şi 1934. De la ridicarea parohiei în 1920, până la finalizarea acesteia, slujbele s-au oficiat într-o capelă modestă improvizată într-o sală de clasă." ( Referinţe: Dobrei Florin, Bisericile Ortodoxe Hunedorene, Reşiţa: Editura Eftimie Murgu, 2011, pagina 301.)

Vă aşteptăm cu drag să vă bucuraţi alături de noi de acest prilej de rugăciune, unitate şi comuniune sufletească şi împreună, cu credinţă şi smerenie, să slăvim pe Dumnezeu cel unit în Treime, Tatăl, Fiul si Duhul Sfânt!

Programul slujbelor este următorul:

Miecuri 16 Mai - ora 18 - Vecernia

Joi         17 Mai - ora 9.00  - Utrenia
                          - ora 10.00 - Sfânta Liturghie
                          - ora 18.00 - Taina Sfântului Maslu*

*  Slujba Sfântului Maslu va fii săvârşită de un sobor de mai mulţi preoţi, avându-l în mijlocul nostru şi pe Pr. Conf. Univ. Dr. Vasile Vlad, care la sfârşitul slujbei va rosti şi un cuvânt de folos sufletesc .

Predica la Inaltarea Domnului

Iubiţi credincioşi,

Momentul Înălţării Domnului, o dată cu semnificaţiile teologice, mântuitoare, ne atrag atenţia asupra a două precizări făcute de evanghelişti, care pot scăpa uneori cititorului grăbit: în timp ce se înălţa la cer Domnul binecuvânta... şi ucenicii s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare.

Asupra acestor două precizări, socotim potrivit a zăbovi în cele ce urmează.
Aşadar, ultima imagine rămasă în ochii ucenicilor este aceea în care Mântuitorul binecuvântează, icoana aceasta fiind o expresie a iubirii Lui dumnezeieşti faţă de lumea pentru care S-a întrupat, S-a jertfit, a murit şi a înviat. Prin gestul binecuvântării, Mântuitorul confirmă propriile-I cuvinte: „Eu sunt păstorul cel bun” (Ioan, 10, 11), „voi sunteţi prietenii Mei” Ioan 15, 14) şi mai ales, „să vă iubiţi unul pe altul, precum Eu v-am iubit pe voi” (Ioan 13, 34, subl. n.).

Cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur la sărbătoarea Înălțării Domnului la cer

Deci, Domnul Iisus, după ce a grăit cu ei, S-a înălțat la cer și a șezut de-a dreapta lui Dumnezeu“ (Marcu 16, 19)

“Ce sărbătoare este astăzi? Este o sărbătoare înaltă și mare, care covârșește mintea omenească, și vrednică de marea bunătate a Aceluia ce a așezat-o, adică a lui Dumnezeu. Astăzi neamul omenesc iarăși s-a împăcat cu Dumnezeu. Astăzi vrăjmășia cea îndelungată s-a ridicat, războiul cel îndelungat s-a sfârșit. Astăzi s-a încheiat o minunată pace, care mai înainte niciodată nu se putea aștepta. Căci cine ar fi nădăjduit că Dumnezeu iarăși se va împăca cu oamenii? Nu pentru că Domnul era vrăjmaș al oamenilor, ci pentru că robul era ușuratic la minte; nu pentru că Stăpânul era aspru, ci pentru că robul era nemulțumit.

Predică la Înălțarea Domnului (Ziua Eroilor) - Pr. Ilie Cleopa

Iubiiţi credincioşi,

Biserica cea dreptmăritoare a lui Hristos are un brâu; un brâu falnic, cu care se încinge în fiecare an. Brâul aceasta poartă pe dânsul douăsprezece semne, adică douăsprezece mari sărbători cu praznice împărăteşti.

Brâul acesta cu un capăt ajunge la Buna Vestire şi cu celălalt ajunge până acum, până în ziua de azi, la Înălţarea Domnului.

Sfântul Luca al Crimeii: Înălțarea Domnului – „Eu sunt cu voi”

Nu voi predica mult astăzi din cauza neputințelor mele, mă voi strădui numai să vă explic condacul sărbătorii de astăzi, atât de bogat în înțelesuri.

Ascultați, ascultați cu mare atenție condacul acesta (corul cântă): „Plinind rânduiala cea pentru noi şi pe cele de pe pământ unindu-le cu cele cereşti, Te-ai înălţat întru slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, de unde nicicum nu Te-ai despărţit; ci, rămânând nedepărtat, strigi celor ce Te iubesc pe Tine: Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”.

Ce înseamnă: Plinind rânduiala cea pentru noi?

Predică la Sfânta și Marea zi de Sâmbătă

Trupul Domnului a fost dat jos de pe Cruce de Sfinții Iosif și Nicodim, ucenici ai Lui în taină…și „l-au înfășurat în giulgiuri cu aromate [otoniis meta ton aromaton], după cum este obiceiul de a înmormânta al evreilor [In. 19, 40]”…

Și din cauza aromatelor, a mirului…giulgiurile, făcute din pânză, s-au lipit de trupul Domnului…încât nu mai puteau fi dezlipite de el în mod natural…

Pentru că nu erau 3 grame de mir…ci „un amestec de smirnă și aloe ca [la] o sută de litre” [In. 19, 39, cf. GNT].

PROHODUL DOMNULUI

Predică la Vinerea Mare – Dumnezeu printre ucigători

Hristos pe Golgota! Mântuitorul pe Cruce! Cel Unul drept în chinuire mare! Iubitorul de oameni ucis de oameni! Să se ruşineze cel care are conştiinţă! Să plângă cel care are inimă! Să priceapă cel care are minte!

Cu ce putem asemui această întâmplare – tainică precum nesfârşitul, vârtos precum pământul şi înfricoşător precum iadul? Dintre milioanele de întâmplări care au loc în fiecare zi în întreaga lume, care se pot afla întru priveliştea ochilor noştri şi întru auzul urechilor noastre, cu care faptă putem asemui această lucrare, care nu s-a mai pomenit, a răufăcătorilor de pe Golgota?

Parintele Ioanichie Balan – Predica la Sfanta si Marea Joi (Cina cea de taina)

Iubitii mei frati,
Mare este sfanta zi de astazi. Ca mai inainte de patima Sa cea de buna voie, prea Bunul nostru Mantuitor a voit sa cineze pentru ultima data impre­una cu ucenicii Sai. Dar Cina aceasta nu este o simpla masa cu mancare, cu paine si vin. Cina cea de Taina este o mare taina, este o jertfa de dragoste, este prima Liturghie crestina savarsita de insusi Domnul nostru Iisus Hristos. Cina cea de Taina este ultimul popas duhovnicesc al lui Iisus, este un prilej de reculegere pentru ucenici; este un loc tainic de intalnire, de vorbire si de despartire a lui Hristos de ucenicii Sai, carora le da ultimele sfaturi si porunci.

Cuvânt al Pr. Constantin Sârbu la Miercurea Mare (a trădării lui Iuda)

O, fratele si sora mea! Nu am destula tarie in cuvant ca sa-ti pot spune asa cum as vrea si cum ai tu nevoie sa stii, cat de treaz trebuie sa veghezi asupra inimii tale intotdeauna, nu numai atunci cand vin gandurile negre cu gramada inlauntrul tau, dar si atunci cand vine mai ales un singur gand! Caci daca din cele multe, unele pot sa ramana si sa se aseze pe inima ta, sau pot sa zboare toate, apoi cand vine unul singur, acela se aseaza cel mai sigur si se cuibareste in inima.

Nu poti opri ciorile sa zboare peste casa ta, dar le poti opri sa-si faca cuib acolo!

Ce fel de fecioare suntem? Predică în Marțea Mare

Iubiții mei,

azi suntem întrebați despre feciorie… 

 Despre câtă curăție avem în noi…și despre cât luminăm…în viața altora și în fața lui Dumnezeu.

Pentru că parabola celor 10 fecioare [Mt. 25, 1-13] e tema zilei. 

Și noi trebuie să avem făcliile/ torțele [tas lampadas] noastre [Mt. 25, 1, GNT] aprinse…pentru că avem un Dumnezeu plin de slavă, plin de lumină, plin de dragoste înfocată. 

Și care sunt făcliile noastre? 

Cuvant despre Evanghelia de la Matei, care se citeşte în Sfânta si Marea Luni, la Liturghie (Mt. 24, 3-35) - SFANTUL IOAN GURA DE AUR

După ce Hristos a vorbit despre nenorocirea ce avea să vie asupra Ierusalimului şi despre aceea că Apostolii vor birui toate piedicile, iar Evanghelia se va predica în toată lumea, se întoarce iarăşi la descrierea ticăloşiei ce va veni peste iudei, pe când ucenicii vor predica strălucit Evanghelia în toată lumea. „Atunci cei din ludeea să fugă la munţi”. Atunci, când ? Când acestea se vor întâmpla, când urâciunea pustiirii va fi în locul cel sfânt. El prin aceasta înţelege, oastea romană. Atunci, zice el, să fugiţi, căci nu va fi nici o nădejde de mântuire. Altădată iudeii din războaie grele se ridicaseră, ca în timpurile lui Sanherib şi ale lui Antioh. Oastea lor fusese împrăştiată, templul cucerit; însă s-au ridicat macabeii împotriva vrăjmaşului şi a urmat o deplină schimbare. Dar pentru ca ei să nu aştepte şi acum ceva asemenea, le curmă toată nădejdea. Abia viaţa singură, zice El, vor putea ei să-si mântuiască. De aceea, cei ce se vor afla pe acoperământul casei, să nu se mai pogoare în casă spre a-şi lua hainele. El prin aceasta le arată nenorocirea de care nu vor putea scăpa şi prin care oricine se va afla acolo neapărat va pieri.

Deniile din Saptamana Patimilor

Citesc din articolul Deniile din Saptamana Patimilor:

Deniile se savarsesc incepand cu seara Floriilor, pana in Vinerea Mare, cand se canta . Cuvantul „denie” vine de la slavonescul „vdenie” si inseamna priveghere sau slujba nocturna. In Transilvania, intalnim cuvantul „straste” pentru denii. Acest termen are semnificatia de „patima”. Expresia „a merge in strasti” insemna „a merge la denii”.

Semnificatia fiecarei zile din Saptamana Patimilor

Citez din articolul Semnificatia fiecarei zile din Saptamana Patimilor:

Iata-ne ajunsi la ultima treapta a urcusului duhovnicesc pe care Postul ne-o pune in fata: Saptamana Patimilor sau Saptamana cea Mare. In timpul ei ne reamintim si retraim ultimele zile din viata Mantuitorului, cu intreaga lor tensiune si drama launtrica, intr-o stare de sobrietate si maretie in acelasi timp, de tristete, dar si de bucurie, de pocainta, dar si de nadejde. Fiecare zi are un inteles si un mesaj foarte clar si adanc.

Intrarea Domnului in Ierusalim - Mitropolit Bartolomeu Anania

Intrarea Domnului in Ierusalim (Duminica Floriilor)

Predica Sf. Ignatie Briancianinov

 Bucura-te foarte, fiica Sionului, propovaduieste, fiica Ierusalimului: iata, împaratul tau vine la tine drept si însusi mântuitor, blând si calare pe asin si pe mânz tânar“
(Zah. 9, 9).

Dumnezeiescul Proroc a prevestit mai bine de patru sute de ani înainte acea întâmplare pe care noi o pomenim si o praznuim astazi. Domnul nostru Iisus Hristos, terminându-si propovaduirea pe pamânt, a intrat sarbatoreste în împarateasca cetate a Ierusalimului, în cetatea închinarii la Dumnezeul Cel adevarat, în cetatea care era a lui Dumnezeu mai mult decât orice cetate.

Predică la duminica a VI-a din Postul Mare – a intrării Domnului în Ierusalim (Floriile)

† Sfântul Nicolae Velimirovici

Deci, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină, şi Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă. Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: Pentru ce nu s-a vândut  mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor? Dar el a zis aceasta nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea. A zis deci Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că pe săraci întotdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. (Ioan 12:1-18)

Duminica Floriilor, Duminica Împărăţiei

Evenimentele care preced Intrarea Triumfală a Mântuitorului în Ierusalim, învierea lui Lazăr şi ungerea din Betania, consemnate de Evanghelistul Ioan, au avut un rol pregătitor şi consolator pentru ucenicii Domnului în apropierea Patimilor Sale. Intrarea Domnului în Ierusalim semnifică acceptarea suferinţelor şi morţii de către Mântuitorul, dar şi descoperirea Chipului Său Împărătesc, Ca Cel ce este Atotputernic, Stăpânitor al vieţii şi al morţii şi Biruitor veşnic al răului. Împăratul Hristos îşi face intrarea biruitoare în Ierusalim, smerit pe mânzul asinei, în deplină ascultare, pentru a împlini voia atotputernică a Tatălui şi a muri pe cruce, preţ de răscumpărare pentru întreg neamul omenesc.

 

Perspectiva pe care o avea poporul evreu despre Mesia, cel aclamat ca Împăratul lui Israel, este opusă faţă de lucrarea pe care Domnul Hristos vine să o împlinească în Ierusalim. Poporul evreu aştepta în acele momente împlinirea mesianităţii lui istorice, adică proclamarea unei împărăţii lumeşti care să le asigure bunăstarea, libertatea şi prestigiul printre neamuri. Prosperitatea era înţeleasă la poporul evreu ca semnul alegerii de Dumnezeu.

Invitație la Taina Sfântului Maslu

Predică la Duminica a VI-a din Post (a Floriilor) - Intrarea Domnului în Ierusalim

IPS Irineu Pop-Bistriţeanul

Adevărata fericire ne-o dă Hristos.

 

Dreptmăritori creştini,

 

După ce mai bine de trei ani a vestit Evanghelia Împărăţiei şi a săvârşit minuni, culminând cu învierea lui Lazăr din Betania, Fiul Omului Se îndreaptă acum, pentru ultima oară, spre Ierusalim. Aici, peste puţine zile, Îşi va da viaţa Sa pentru răscumpărarea lumii din robia cumplită a diavolului, a păcatului şi a morţii.

Mulţime mare de oameni, impresionată fie de minunile Lui, fie de calităţile Lui dumnezeieşti, Îl întâmpină cu mare entuziasm. Aşternând în calea Mântuitorului hainele lor şi ramuri verzi, Îl salută cu bucurie, strigând: „Binecuvântat este Cel Ce vine în numele Domnului! Osana întru cei de sus!” (Mt. 21, 9).

Parintele Constantin Necula - Predica in Duminica Floriilor

Predica Parintelui Cleopa la Duminica Floriilor

Şi Iisus, găsind un asin tînăr, a şezut pe el, precum este scris: Nu te teme, fiica Sionului!
Iată Împăratul tău vine, şezînd pe mînzul asinei (Ioan 12, 14-15)

Iubiţi credincioşi,

Dacă citim în Sfînta şi dumnezeiasca Scriptură a Vechiului şi Noului Testament aflăm că toate proorociile care au fost spuse despre Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, Care la plinirea vremii a venit la neamul omenesc, s-au împlinit cu mare uimire la vremea lor. Aşa vedem că sfinţii prooroci, prin descoperire de la Sfîntul Duh, au arătat cu mii de ani înainte că Mîntuitorul nostru Iisus Hristos Se va naşte după trup din sămînţa femeii (Facere 3, 15); că Se va naşte din sămînţa lui Avraam (Facere 22, 17-18); că va fi din neamul lui David după trup (Isaia 9, 6).

„HRISTOS, VINDECAREA NOASTRĂ DE PATIMI” (partea a treia)

Parintele Necula la Simeria part 3 - traducerea în limbaj mimico-gestual românesc (LMG)

„HRISTOS, VINDECAREA NOASTRĂ DE PATIMI” (partea a treia) – Conferință susținută de Pr.Conf.Univ. Dr. Constantin Necula, din 4 martie 2018, Simeria, transmisă live pe pagina de facebook Replica – INFO HD şi retransmisă pe Televiziunea InfoHD în zilele de 10, 17, 24 martie de la ora 20 şi pe http://www.replicahd.ro/

Mulţimim şi pe această cale tuturor celor implicaţi în promovarea acestui eveniment, în special Replica – INFO HD şi Părintelui Ilie Mirel pentru traducerea în limbaj mimico-gestual românesc (LMG)

partea I

https://www.youtube.com/watch?v=8ssQhaGjmy0

partea II

https://www.youtube.com/watch?v=FnF6Cm1mey8

Replica – INFO HD, merita toata aprecierea noastra pentru implicarea in promovarea acestui frumos eveniment. Chiar va indemnam sa lasati un semn de apreciere pe pagina de yutube si nu numai

Seară duhovnicească

De asemenea cei care l-au cunoscut, apreciat și iubit pe acest smerit om al lui Dumnezeu, sunt așteptați să participe la slujba de pomenire ce va avea loc tot în această zi (31 martie) la Biserica ”Înălțarea Domnului” ( de la șosea), ora 10. )

Corul bisericii noastre l-a avut ca dirijor mulți ani de zile, iar după mutarea sa la cele veșnice, soția sa, Maria, a condus corul mai departe. 

click pe fotografie pentru detalii despre viața acesti familii binecuvântate

Acatist la Buna Vestire (subtitrat - INTEGRAL)

Predică la Buna Vestire (Părintele Cleopa Ilie)

Astăzi tună glas de bucurie în tot pământul. Astăzi, Arhanghelul Gavriil vesteşte Fecioarei Maria mântuirea neamului omenesc. Ziua de astăzi este mai sfântă şi mai înveselitoare decât toate zilele veacului, căci aduce bucurie şi vesteşte mântuirea la toată lumea. Astăzi, Dumnezeu a căutat cu milă şi cu îndurare din cer pe pământ, că a auzit suspinele strămoşilor noştri şi plângerea tuturor celor ce se chinuiau în iad, de la începutul lumii.

Iubiţii mei fraţi în Hristos,

Mai înainte de a spune altele, să ştiţi acest lucru: atât de adâncă este taina Dumnezeiescului praznic de astăzi, încât nici mintea Serafimilor şi a Heruvimilor, nu poate a o pătrunde. Această părere nu este a mea, ci a Bi­sericii lui Hristos, care cântă: „Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută” (Troparul Învierii, glas 4).

„Duhul smereniei bucu­ră pe Domnul mai mult decât toate”

Ii rog fierbinte pe toţi oamenii: să priveghem cu pocă­inţă şi atunci vom vedea mila Domnului. Dar pentru cei ce au vedenii şi se încred în ele mă rog să înţeleagă că din aceasta se arată în ei mândria şi împreună cu ea dulceaţa tulbure a slavei deşarte, în care nu este pocăinţa unui duh smerit, şi aici e toată nenorocirea, pentru că fără smerenie nu putem birui pe vrăjmaşi.

Eu însumi am fost amăgit de două ori. Prima dată, vrăjmaşul mi-a arătat o lumină şi un gând mi-a spus: „Primeşte-o! E harul”. A doua oară, am primit o vedenie şi am suferit mult pentru ea. Era la sfârşitul privegherii, când se cântă: „Toată suflarea să laude pe Domnul”, şi am  auzit cum împăratul David în cer cânta laude lui Dumne­zeu. Stăteam în strană şi mi se părea că nu mai era nici acoperiş, nici turlă şi că vedeam cerul deschis. Am vorbit de aceasta cu patru bărbaţi duhovniceşti, dar nimeni nu mi-a spus că vrăjmaşul îşi bătea joc de mine.

Arhimandrit Teofil Părăian - Maica Domnului ca exemplu pentru noi

Cucernice părinte, iubiţi fraţi şi iubiţi credincioşi, ca să fim cu adevărat cinstitori ai Maicii Domnului trebuie să o cunoaştem pe Maica Domnului şi mai ales putem fi cinstitori ai Maicii Domnului când îi urmăm exemplul.

După ce duminică seara am spus ceva despre locul pe care îl are Maica Domnului în gândirea şi practica ortodoxă, în cultul ortodox, după ce ieri seara am spus ceva despre felul cum trebuie să ne raportăm noi înşine la Maica Domnului, în acestă seară gândul nostru va stărui în legătură cu Maica Domnului ca exemplu pentru noi, pentru că adevărata cinstire pe care o aducem Maicii Domnului nu trebuie să se rezume numai la gând şi numai la cuvânt, ci trebuie să treacă şi la viaţă, şi ca să o putem cinsti cu viaţa trebuie să ştim ceva despre Maica Domnului, să încercăm să întrupăm în noi virtuţile Maicii Domnului.

15 gânduri duhovniceşti despre Maica Domnului

1. Căci aşa cum fiecare mamă dă copiilor ei simpla existenţă, tot aşa şi Mama lui Dumnezeu dăruie tuturor existenţa fericită – Teofan al Niceei;

2. Cine L-ar putea iubi pe Dumnezeu mai mult decât Mama Lui care L-a născut nu numai ca Unul-Născut, dar L-a născut singură fără însoţire cu cineva, ca astfel afecţiunea ei să fie dublă, neîmpărtăşită cu un părtaş? Şi cine ar putea fi iubit mai mult decât mama Lui de Unul-Născut Care a ieşit numai din Ea în chip negrăit în veacurile de pe urmă, aşa cum a ieşit înainte de veacuri numai din Tatăl? – Sfântul Grigorie Palama;

Parintele Necula la Simeria part 2 - traducerea în limbaj mimico-gestual românesc (LMG)

„HRISTOS, VINDECAREA NOASTRĂ DE PATIMI” (partea a doua) – Conferință susținută de Pr.Conf.Univ. Dr. Constantin Necula, din 4 martie 2018, Simeria, transmisă live pe pagina de facebook Replica – INFO HD şi retransmisă pe Televiziunea InfoHD în zilele de 10, 17, 24 martie de la ora 20 şi pe http://www.replicahd.ro

 

Mulţimim şi pe această cale tuturor celor implicaţi în promovarea acestui eveniment, în special Replica – INFO HD şi Părintelui Ilie Mirel pentru traducerea în limbaj mimico-gestual românesc (LMG)

SA INVATAM POCAINTA de la Sfantul Ioan Scararul

Pentru Duminica Sfantului Ioan Scararul, va propunem astazi un fragment din Cuvantul V din “Scara” Sfantului Ioan Sinaitul cuprinsa in “FILOCALIA”, vol IX, traducere si note de parintele Dumitru Staniloae:

“1. Ioan a alergat odinioara inaintea lui Petru (In. XX, 3) si ascultarea s-a pus aci inaintea pocaintei. Cel dintai, ajungand inainte, inchipuieste ascultarea, celalalt inchipuieste pocainta.[1]

2. Pocainta este aducerea inapoi (improspatarea) a botezului. Pocainta este invoiala cu Dumnezeu pentru o a doua viata.[2]

Pocainta este cumparatoare a smereniei. Pocainta este necontenita renuntare la nadejdea vreunei mangaieri trupesti. Pocainta este gandul osandirii de sine si ingrijirea neingrijata de sine.[3]

Pocainta este fiica nadejdii si tagaduirea deznadejdii. [4] Cel ce se pocaieste se osandeste pe sine, dar scapa neinfruntat.[5]

Predică la Duminica a IV-a din Post - a Sfântului Ioan Scărarul (Pr. Nicolae Tănase)

Dumnezeu nu iubeşte nemâncarea, ci schimbarea omului.

 

Sfântul Apostol Pavel ne învaţă că, dacă luptăm după regulă, câştigăm. El ne pune în faţă pe cei ce aleargă la curse. Atunci, ca şi astăzi, exista acest sport. El ne spune că cel care nu se osteneşte la concurs după regula jocului, se osteneşte zadarnic, pentru că nu va câştiga.

Şi noi suntem într-un concurs, într-un efort continuu: vrem să câştigăm Împărăţia Cerurilor. Hristos ne-a învăţat că aceasta o câştigăm prin post, prin rugăciune, prin lucrarea faptelor bune.

Predică la Duminica a 4- a din Postul Mare - Despre păcat și puterea credinței

Arhimandritul Ioanichie Bălan

Iar Iisus i-a zis lui: de poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede” (Marcu 9, 23).

Iubiţi credincioşi,

Sfânta Evanghelie de astăzi ne vorbeşte despre vindecarea minunată a unui copil îndrăcit. Vă voi repeta pe scurt cuprinsul Evangheliei. Pe când Iisus Hristos era pe muntele Taborului cu trei ucenici ai Săi - unde S-a schimbat la Faţă înaintea lor ceilalţi nouă ucenici împreună cu mulţime de popor aşteptau jos, la poalele muntelui. Dar iată că deodată, prin mulţimea aceea îşi făcea loc un om amărât. Cu faţa arsă de soare, cu fruntea înrourată de sudoare, bietul om purta după sine un copil îndrăcit. Era singurul său fiu, pentru care poate cheltuise mulţime de bani la doctori, dar nu dobândise nimic. El nu ştia cine este Iisus, dar auzise că face minuni mari. De aceea a străbătut atâta cale. Deci, neaflând pe Mântuitorul, a rugat pe ucenicii Săi ca să-i vindece copilul.

„Nimic nu va fi vouă cu neputinţă!” (Matei 17, 20)

Pr. Constantin Necula

 

Numai cei care ați fost în ziua Schimbării la Față a Mântuitorului la biserică veți înțelege de ce, în ordinea Evangheliilor din anul bisericesc, după potolirea furtunii și fricii este pusă potolirea furtunii din sufletul unui tată. Între ele, Momentul Tabor! Căci capitolul 17 din Evanghelia de la Matei începe tocmai cu Schimbarea la Față a Mântuitorului, momentul care luminează toate cele făptuite de Hristos, umplând de lumina Învierii cea dinainte de Înviere lumea întreagă. Da, acea Lumină ce-I face Domnului hainele albe ca zăpada este aceea care va izvorî din taina Mormântului din râpa Golgotei, lumina care ne hrănește nouă, tuturor, nădejdea mântuirii. În taina ei trebuie văzută și vindecarea unui lunatic, la rugăciunea tatălui său.

Lunaticul şi Iisus

Înaltpreasfințitul Ioachim

„Nu vreau nimic pentru mine, ci pentru fiul meu bolnav!
Moare sufletul în mine știind cât este de grav.
Are duh de slăbiciune, cade uneori în foc,
Alteori se duce-n apă şi nu pot ca să îl mai scot.
Cade și se zvârcoleşte şi face spume la gură,
Pleacă noaptea singuratic, ca o străină făptură.

L-am dus pe la vraci şi doctori, dar nimic nu s-a-ntâmplat.
L-am dus şi la sinagogă, şi tot nu s-a vindecat.
Dar am auzit prin oameni că numai Iisus Hristos
Ar fi cel care ar face acest copil sănătos.”
„Da, aşa-i!”, zice-un apostol, „însă este pe Tabor.
Vom încerca noi, sărmane, să-ţi venim în ajutor.

Când se îngenunchează în biserică

Nu de putine ori ne-a fost dat sa vedem ca in cadrul slujbelor din biserica sunt momente cand persoanele ingenuncheaza si altele in care stau in pozitie verticala, in picioare. Alteori, in anumite perioade din cursul unui an bisericesc, observam ca nu se mai ingenuncheaza nici in momentele pe care le cunosteam a fi insotite de acest gest.

Pentru a intelege cand trebuie sa ingenunchem, se cuvine sa facem cateva precizari. Ingenuncherea este o pozitie de rugaciune. Credinciosul prin plecarea trupului infatiseaza starea cazuta a omului care a pierdut din cauza pacatului functia de mijlocitor intre cer si pamant (simbolizata de starea dreapta, in picioare).

Cum trebuie să ne rugăm în biserică?

Biserica este Casa lui Dumnezeu, locul unde creştinul se întâlneşte cu Hristos cel jertfit în mod nesângeros şi cu Duhul Sfânt care dăruieşte din darurile Sale. Biserica, prin excelenţă loc al rugăciunii, este căutată zi de zi de oameni căutători ai liniştii şi binecuvântării divine. Vin pentru reculegere, cer sfatul lui Dumnezeu în problemele cotidiene, îşi descarcă sufletul sub epitrahilul duhovnicilor, pun o lumânare şi rostesc o rugăciune pentru cei plecaţi dincolo, mulţumesc pentru ajutorul primit ori se destăinuie lui Hristos, ca unui prieten vechi. Cum trebuie să ne rugăm în biserică? Dacă nu ştim încă, bine ar fi să încercăm să respectăm cât mai mult posibil rânduiala pe care o vom expune în cele ce urmează.

Cum să ne comportăm în Sfânta Biserică?

pentru a asculta CLICK pe imagine

O emisiune realizată de TVR Iaşi şi Doxologia Media.

Moderator: Ioana Stoian

Redactor: Sergiu Ciocoiu

Producător: Ștefan Cojocariu

CELE 14 REGULI PENTRU MERGEREA LA BISERICA

Fratilor, trebuie sa stiti ca un crestin care merge la biserica are 14 reguli canonice de buna cuviinta, daca vrea sa-l foloseasca sfanta biserica. Daca nu le implineste, se duce la biserica spre osanda. Am sa va spun regulile de buna cuviinta pentru un crestin care merge la sfanta biserica. Daca vreti sa fiti fii cu adevarat ai Bisericii lui Hristos celei dreptmaritoare, care ne naste pe noi prin apa si prin Duh la Botez, de aproape 2000 de ani, in Biserica lui Hristos, care este stalp si intarire a adevarului, sa stiti regulile de mergere la biserica, dupa cum urmeaza :

Predica la Duminica Sfintei Cruci a Cuviosului Justin Popovici

”Cine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8:34)

Luându-ne crucea, bineplăcem Domnului Iisus Hristos, Îl urmăm. Dacă ne urmăm pe noi înşine, nu putem să-L urmăm pe El. Cine nu se leapădă de el însuşi, nu poate să vină după Mine şi să-Mi urmeze (Matei 10:38).

Dacă-ţi urmezi mintea ta şi nu mintea lui Hristos, dacă-ţi urmezi voinţa ta şi nu voinţa lui Hristos, după cum se menţionează în Sfânta Evanghelie, sufletul tău nu este curat, nu este sfinţit, este pierdut în jungla rătăcirilor stricătoare de suflet şi înfiorătoare. Pentru că păcatul, răul, a reuşit să zidească înăuntrul nostru, alături de acel suflet cu chip dumnezeiesc pe care l-am primit de la Dumnezeu, propriul lui suflet. Dacă păcatul nostru devine urmare, creează înăuntrul nostru propriul lui suflet. Dacă înfăptuim păcatul, acesta, etapizat, ia chip în sufletul nostru. Alături de acel suflet cu chip dumnezeiesc, pe care Dumezeu ţi l-a dat, tu aduci un străin care te robeşte.

Crucea de viață dătătoare - cuvant de folos de la Părintele Iosif Vatopedinul

Pentru noi, monahii, sensul Crucii este centrul vieții noastre, mândria noastră, nădejdea și așteptarea mântuirii noastre. Când vedem cu câtă sălbăticie ne atacă vrăjmașul, când vedem multiplele slăbiciuni ale firii noastre, când vedem patimile și poftele care ne asediază și ne amenință existența, atunci nu ne rămâne decât să ne punem nădejdea în Crucea lui Hristos și să prindem curaj pentru a ne continua lupta, pentru a ieși învingători.

Cuvant in Duminica a treia din Postul Mare ( Duminica Sfintei Cruci ) (I) - SFANTUL IOAN DE KRONSTADT

Pentru a usura nevointa postirii, Sfanta Biserica a randuit ca la mijlocul Postului sa se scoata Cru­cea de viata Facatoare a Domnului. Cine postes­te cu adevarat trebuie neaparat sa rabde necazul trupului, lupta darza cu el a duhului si pe dea­supra cursele diavolului, care lucreaza asupra sufletului nostru prin tot felul de ganduri aducatoare de intristare mare, mai ales celor ce nu sunt inca intariti si desavarsiti in viata crestina. Tocmai pe postitorii de felul acesta sa-i manga­ie Crucea de viata Facatoare a Domnului, care a fost scoasa acum spre inchinare si spre privirea si sarutarea ei cu inima, si sa le usureze nevointa. Sa nu fie lipsiti de mangaierea ei nici cei care nu postesc cu postul adevarat, nici cei care nu postesc deloc; sa alerge fiecare cu credinta si cu dragoste, si sa-L sarute pe ea pe Mantuitorul. Fie ca Dumnezeiescul Patimitor sa-i invete pe toti de pe Crucea Sa aceasta insemnata indatorire a crestinului: postirea si omorarea trupului nos­tru iubitor de pacat.

Despre biruinta Sfintei Cruci - Sfântul Inochentie al Odessei (sec. al XIX-lea)

Este lucru vrednic de toata lauda si stima, când soldatul se mândreste cu stindardul sub care se afla, cu stindardul care-l îmbarbateaza în timp de campanie, îi merge înainte pe câmpul de lupta si-l duce la biruinta si glorie. Dar si crestinul, dupa cuvintele Sfântului Apostol Pavel, este soldatul lui Hristos, soldatul duhului si al credintei ( Tim. 2, 3) si, prin urmare, si el trebuie sa aiba propriul stindard cu care sa se mândreasca si sa se laude, care sa-i mearga pretutindeni înainte si sa-i arate care dintre numeroasele cai ale vietii este adevarata cale a mântuirii si sa-l întareasca în aceasta cale. Un astfel de stindard al crestinismului nu poate fi altul decât Crucea, acel semn de biruinta cu care Domnul nostru Iisus Hristos a calcat puterea mortii si a învins stapânirea iadului si pe care El l-a daruit urmatorilor Sai, ca pe o arma tare si pecete sfânta a împaratiei Sale.

Viaţa sfinților 40 de Mucenici din Sevastia

Pe vremea împărăţiei necredinciosului împărat Liciniu (308-324), fiind mare prigoană împotriva creştinilor şi pe toţi credincioşii silindu-i spre jertfirea idolilor, era în Sevastia, cetatea Armeniei, un voievod cu oaste, anume Agricolae, pierzător, sălbatic şi isteţ spre slujba idolească. Într-acel timp li se poruncea creştinilor, care se aflau în cetele ostăşeşti, să aducă jertfă diavolilor. Şi erau în ceata lui Agricolae, în părţile Capadociei, nişte ostaşi, patruzeci la număr, care, de asemenea, slujeau într-o dregătorie ostăşească şi aveau dreapta credinţă în Hristos Dumnezeu, fiind bărbaţi tari şi nebiruiţi în războaie, iar în dumnezeieştile Scripturi foarte iscusiţi.

Femeia creștină – binecuvântare pentru familie și Biserică

În contextul Zilei Internaționale a Femeii, Patriarhul Daniel subliniază importanța majoră a misiunii pe care o are femeia creștină, într-o vreme în care omul secularizat pierde tot mai mult sensul profund al vieții.

Vocația femeilor creștine de astăzi este de a mărturisi credința în Hristos Cel răstignit și înviat, de a da viață și a proteja viața copiilor, de a promova iubirea milostivă față de semeni, de a aduce pace și comuniune, prin prezența și lucrarea lor în Biserică și în societate, spune Preafericirea Sa.

Femeia este extraordinară în creația lui Dumnezeu

"Femeia înseamnă 'împărăteasă dăruitoare'. Femeia, dacă zici că-i slabă, totuşi, din momentul în care te-ai angajat să te numeşti soţ, nu te poţi numi soţ, decât lângă o soţie. Trebuie să o pui pe tron, cu orice chip! Să nu se mai vadă în femeie numai un scop meschin sau un lucru de caznă. Femeia este extraordinară în creaţia lui Dumnezeu! Daţi-vă seama că destinul întregii omeniri depinde de cuvântul Fecioarei Maria, libere: Fie mie după cuvântul Tău (Luca 1, 15)."

 Părintele Arsenie Papacioc

 1914 - 2011

Vă invităm să luați parte la Taina Sfântului Maslu