Intrarea Domnului in Ierusalim - Mitropolit Bartolomeu Anania

Intrarea Domnului in Ierusalim (Duminica Floriilor)

Predica Sf. Ignatie Briancianinov

 Bucura-te foarte, fiica Sionului, propovaduieste, fiica Ierusalimului: iata, împaratul tau vine la tine drept si însusi mântuitor, blând si calare pe asin si pe mânz tânar“
(Zah. 9, 9).

Dumnezeiescul Proroc a prevestit mai bine de patru sute de ani înainte acea întâmplare pe care noi o pomenim si o praznuim astazi. Domnul nostru Iisus Hristos, terminându-si propovaduirea pe pamânt, a intrat sarbatoreste în împarateasca cetate a Ierusalimului, în cetatea închinarii la Dumnezeul Cel adevarat, în cetatea care era a lui Dumnezeu mai mult decât orice cetate.

Predică la duminica a VI-a din Postul Mare – a intrării Domnului în Ierusalim (Floriile)

† Sfântul Nicolae Velimirovici

Deci, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină, şi Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă. Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: Pentru ce nu s-a vândut  mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor? Dar el a zis aceasta nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea. A zis deci Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că pe săraci întotdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. (Ioan 12:1-18)

Duminica Floriilor, Duminica Împărăţiei

Evenimentele care preced Intrarea Triumfală a Mântuitorului în Ierusalim, învierea lui Lazăr şi ungerea din Betania, consemnate de Evanghelistul Ioan, au avut un rol pregătitor şi consolator pentru ucenicii Domnului în apropierea Patimilor Sale. Intrarea Domnului în Ierusalim semnifică acceptarea suferinţelor şi morţii de către Mântuitorul, dar şi descoperirea Chipului Său Împărătesc, Ca Cel ce este Atotputernic, Stăpânitor al vieţii şi al morţii şi Biruitor veşnic al răului. Împăratul Hristos îşi face intrarea biruitoare în Ierusalim, smerit pe mânzul asinei, în deplină ascultare, pentru a împlini voia atotputernică a Tatălui şi a muri pe cruce, preţ de răscumpărare pentru întreg neamul omenesc.

 

Perspectiva pe care o avea poporul evreu despre Mesia, cel aclamat ca Împăratul lui Israel, este opusă faţă de lucrarea pe care Domnul Hristos vine să o împlinească în Ierusalim. Poporul evreu aştepta în acele momente împlinirea mesianităţii lui istorice, adică proclamarea unei împărăţii lumeşti care să le asigure bunăstarea, libertatea şi prestigiul printre neamuri. Prosperitatea era înţeleasă la poporul evreu ca semnul alegerii de Dumnezeu.

Invitație la Taina Sfântului Maslu

Predică la Duminica a VI-a din Post (a Floriilor) - Intrarea Domnului în Ierusalim

IPS Irineu Pop-Bistriţeanul

Adevărata fericire ne-o dă Hristos.

 

Dreptmăritori creştini,

 

După ce mai bine de trei ani a vestit Evanghelia Împărăţiei şi a săvârşit minuni, culminând cu învierea lui Lazăr din Betania, Fiul Omului Se îndreaptă acum, pentru ultima oară, spre Ierusalim. Aici, peste puţine zile, Îşi va da viaţa Sa pentru răscumpărarea lumii din robia cumplită a diavolului, a păcatului şi a morţii.

Mulţime mare de oameni, impresionată fie de minunile Lui, fie de calităţile Lui dumnezeieşti, Îl întâmpină cu mare entuziasm. Aşternând în calea Mântuitorului hainele lor şi ramuri verzi, Îl salută cu bucurie, strigând: „Binecuvântat este Cel Ce vine în numele Domnului! Osana întru cei de sus!” (Mt. 21, 9).

Parintele Constantin Necula - Predica in Duminica Floriilor

Predica Parintelui Cleopa la Duminica Floriilor

Şi Iisus, găsind un asin tînăr, a şezut pe el, precum este scris: Nu te teme, fiica Sionului!
Iată Împăratul tău vine, şezînd pe mînzul asinei (Ioan 12, 14-15)

Iubiţi credincioşi,

Dacă citim în Sfînta şi dumnezeiasca Scriptură a Vechiului şi Noului Testament aflăm că toate proorociile care au fost spuse despre Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, Care la plinirea vremii a venit la neamul omenesc, s-au împlinit cu mare uimire la vremea lor. Aşa vedem că sfinţii prooroci, prin descoperire de la Sfîntul Duh, au arătat cu mii de ani înainte că Mîntuitorul nostru Iisus Hristos Se va naşte după trup din sămînţa femeii (Facere 3, 15); că Se va naşte din sămînţa lui Avraam (Facere 22, 17-18); că va fi din neamul lui David după trup (Isaia 9, 6).

„HRISTOS, VINDECAREA NOASTRĂ DE PATIMI” (partea a treia)

Parintele Necula la Simeria part 3 - traducerea în limbaj mimico-gestual românesc (LMG)

„HRISTOS, VINDECAREA NOASTRĂ DE PATIMI” (partea a treia) – Conferință susținută de Pr.Conf.Univ. Dr. Constantin Necula, din 4 martie 2018, Simeria, transmisă live pe pagina de facebook Replica – INFO HD şi retransmisă pe Televiziunea InfoHD în zilele de 10, 17, 24 martie de la ora 20 şi pe http://www.replicahd.ro/

Mulţimim şi pe această cale tuturor celor implicaţi în promovarea acestui eveniment, în special Replica – INFO HD şi Părintelui Ilie Mirel pentru traducerea în limbaj mimico-gestual românesc (LMG)

partea I

https://www.youtube.com/watch?v=8ssQhaGjmy0

partea II

https://www.youtube.com/watch?v=FnF6Cm1mey8

Replica – INFO HD, merita toata aprecierea noastra pentru implicarea in promovarea acestui frumos eveniment. Chiar va indemnam sa lasati un semn de apreciere pe pagina de yutube si nu numai

Seară duhovnicească

De asemenea cei care l-au cunoscut, apreciat și iubit pe acest smerit om al lui Dumnezeu, sunt așteptați să participe la slujba de pomenire ce va avea loc tot în această zi (31 martie) la Biserica ”Înălțarea Domnului” ( de la șosea), ora 10. )

Corul bisericii noastre l-a avut ca dirijor mulți ani de zile, iar după mutarea sa la cele veșnice, soția sa, Maria, a condus corul mai departe. 

click pe fotografie pentru detalii despre viața acesti familii binecuvântate

Acatist la Buna Vestire (subtitrat - INTEGRAL)

Predică la Buna Vestire (Părintele Cleopa Ilie)

Astăzi tună glas de bucurie în tot pământul. Astăzi, Arhanghelul Gavriil vesteşte Fecioarei Maria mântuirea neamului omenesc. Ziua de astăzi este mai sfântă şi mai înveselitoare decât toate zilele veacului, căci aduce bucurie şi vesteşte mântuirea la toată lumea. Astăzi, Dumnezeu a căutat cu milă şi cu îndurare din cer pe pământ, că a auzit suspinele strămoşilor noştri şi plângerea tuturor celor ce se chinuiau în iad, de la începutul lumii.

Iubiţii mei fraţi în Hristos,

Mai înainte de a spune altele, să ştiţi acest lucru: atât de adâncă este taina Dumnezeiescului praznic de astăzi, încât nici mintea Serafimilor şi a Heruvimilor, nu poate a o pătrunde. Această părere nu este a mea, ci a Bi­sericii lui Hristos, care cântă: „Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută” (Troparul Învierii, glas 4).

„Duhul smereniei bucu­ră pe Domnul mai mult decât toate”

Ii rog fierbinte pe toţi oamenii: să priveghem cu pocă­inţă şi atunci vom vedea mila Domnului. Dar pentru cei ce au vedenii şi se încred în ele mă rog să înţeleagă că din aceasta se arată în ei mândria şi împreună cu ea dulceaţa tulbure a slavei deşarte, în care nu este pocăinţa unui duh smerit, şi aici e toată nenorocirea, pentru că fără smerenie nu putem birui pe vrăjmaşi.

Eu însumi am fost amăgit de două ori. Prima dată, vrăjmaşul mi-a arătat o lumină şi un gând mi-a spus: „Primeşte-o! E harul”. A doua oară, am primit o vedenie şi am suferit mult pentru ea. Era la sfârşitul privegherii, când se cântă: „Toată suflarea să laude pe Domnul”, şi am  auzit cum împăratul David în cer cânta laude lui Dumne­zeu. Stăteam în strană şi mi se părea că nu mai era nici acoperiş, nici turlă şi că vedeam cerul deschis. Am vorbit de aceasta cu patru bărbaţi duhovniceşti, dar nimeni nu mi-a spus că vrăjmaşul îşi bătea joc de mine.

Arhimandrit Teofil Părăian - Maica Domnului ca exemplu pentru noi

Cucernice părinte, iubiţi fraţi şi iubiţi credincioşi, ca să fim cu adevărat cinstitori ai Maicii Domnului trebuie să o cunoaştem pe Maica Domnului şi mai ales putem fi cinstitori ai Maicii Domnului când îi urmăm exemplul.

După ce duminică seara am spus ceva despre locul pe care îl are Maica Domnului în gândirea şi practica ortodoxă, în cultul ortodox, după ce ieri seara am spus ceva despre felul cum trebuie să ne raportăm noi înşine la Maica Domnului, în acestă seară gândul nostru va stărui în legătură cu Maica Domnului ca exemplu pentru noi, pentru că adevărata cinstire pe care o aducem Maicii Domnului nu trebuie să se rezume numai la gând şi numai la cuvânt, ci trebuie să treacă şi la viaţă, şi ca să o putem cinsti cu viaţa trebuie să ştim ceva despre Maica Domnului, să încercăm să întrupăm în noi virtuţile Maicii Domnului.

15 gânduri duhovniceşti despre Maica Domnului

1. Căci aşa cum fiecare mamă dă copiilor ei simpla existenţă, tot aşa şi Mama lui Dumnezeu dăruie tuturor existenţa fericită – Teofan al Niceei;

2. Cine L-ar putea iubi pe Dumnezeu mai mult decât Mama Lui care L-a născut nu numai ca Unul-Născut, dar L-a născut singură fără însoţire cu cineva, ca astfel afecţiunea ei să fie dublă, neîmpărtăşită cu un părtaş? Şi cine ar putea fi iubit mai mult decât mama Lui de Unul-Născut Care a ieşit numai din Ea în chip negrăit în veacurile de pe urmă, aşa cum a ieşit înainte de veacuri numai din Tatăl? – Sfântul Grigorie Palama;

Parintele Necula la Simeria part 2 - traducerea în limbaj mimico-gestual românesc (LMG)

„HRISTOS, VINDECAREA NOASTRĂ DE PATIMI” (partea a doua) – Conferință susținută de Pr.Conf.Univ. Dr. Constantin Necula, din 4 martie 2018, Simeria, transmisă live pe pagina de facebook Replica – INFO HD şi retransmisă pe Televiziunea InfoHD în zilele de 10, 17, 24 martie de la ora 20 şi pe http://www.replicahd.ro

 

Mulţimim şi pe această cale tuturor celor implicaţi în promovarea acestui eveniment, în special Replica – INFO HD şi Părintelui Ilie Mirel pentru traducerea în limbaj mimico-gestual românesc (LMG)

SA INVATAM POCAINTA de la Sfantul Ioan Scararul

Pentru Duminica Sfantului Ioan Scararul, va propunem astazi un fragment din Cuvantul V din “Scara” Sfantului Ioan Sinaitul cuprinsa in “FILOCALIA”, vol IX, traducere si note de parintele Dumitru Staniloae:

“1. Ioan a alergat odinioara inaintea lui Petru (In. XX, 3) si ascultarea s-a pus aci inaintea pocaintei. Cel dintai, ajungand inainte, inchipuieste ascultarea, celalalt inchipuieste pocainta.[1]

2. Pocainta este aducerea inapoi (improspatarea) a botezului. Pocainta este invoiala cu Dumnezeu pentru o a doua viata.[2]

Pocainta este cumparatoare a smereniei. Pocainta este necontenita renuntare la nadejdea vreunei mangaieri trupesti. Pocainta este gandul osandirii de sine si ingrijirea neingrijata de sine.[3]

Pocainta este fiica nadejdii si tagaduirea deznadejdii. [4] Cel ce se pocaieste se osandeste pe sine, dar scapa neinfruntat.[5]

Predică la Duminica a IV-a din Post - a Sfântului Ioan Scărarul (Pr. Nicolae Tănase)

Dumnezeu nu iubeşte nemâncarea, ci schimbarea omului.

 

Sfântul Apostol Pavel ne învaţă că, dacă luptăm după regulă, câştigăm. El ne pune în faţă pe cei ce aleargă la curse. Atunci, ca şi astăzi, exista acest sport. El ne spune că cel care nu se osteneşte la concurs după regula jocului, se osteneşte zadarnic, pentru că nu va câştiga.

Şi noi suntem într-un concurs, într-un efort continuu: vrem să câştigăm Împărăţia Cerurilor. Hristos ne-a învăţat că aceasta o câştigăm prin post, prin rugăciune, prin lucrarea faptelor bune.

Predică la Duminica a 4- a din Postul Mare - Despre păcat și puterea credinței

Arhimandritul Ioanichie Bălan

Iar Iisus i-a zis lui: de poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede” (Marcu 9, 23).

Iubiţi credincioşi,

Sfânta Evanghelie de astăzi ne vorbeşte despre vindecarea minunată a unui copil îndrăcit. Vă voi repeta pe scurt cuprinsul Evangheliei. Pe când Iisus Hristos era pe muntele Taborului cu trei ucenici ai Săi - unde S-a schimbat la Faţă înaintea lor ceilalţi nouă ucenici împreună cu mulţime de popor aşteptau jos, la poalele muntelui. Dar iată că deodată, prin mulţimea aceea îşi făcea loc un om amărât. Cu faţa arsă de soare, cu fruntea înrourată de sudoare, bietul om purta după sine un copil îndrăcit. Era singurul său fiu, pentru care poate cheltuise mulţime de bani la doctori, dar nu dobândise nimic. El nu ştia cine este Iisus, dar auzise că face minuni mari. De aceea a străbătut atâta cale. Deci, neaflând pe Mântuitorul, a rugat pe ucenicii Săi ca să-i vindece copilul.

„Nimic nu va fi vouă cu neputinţă!” (Matei 17, 20)

Pr. Constantin Necula

 

Numai cei care ați fost în ziua Schimbării la Față a Mântuitorului la biserică veți înțelege de ce, în ordinea Evangheliilor din anul bisericesc, după potolirea furtunii și fricii este pusă potolirea furtunii din sufletul unui tată. Între ele, Momentul Tabor! Căci capitolul 17 din Evanghelia de la Matei începe tocmai cu Schimbarea la Față a Mântuitorului, momentul care luminează toate cele făptuite de Hristos, umplând de lumina Învierii cea dinainte de Înviere lumea întreagă. Da, acea Lumină ce-I face Domnului hainele albe ca zăpada este aceea care va izvorî din taina Mormântului din râpa Golgotei, lumina care ne hrănește nouă, tuturor, nădejdea mântuirii. În taina ei trebuie văzută și vindecarea unui lunatic, la rugăciunea tatălui său.

Lunaticul şi Iisus

Înaltpreasfințitul Ioachim

„Nu vreau nimic pentru mine, ci pentru fiul meu bolnav!
Moare sufletul în mine știind cât este de grav.
Are duh de slăbiciune, cade uneori în foc,
Alteori se duce-n apă şi nu pot ca să îl mai scot.
Cade și se zvârcoleşte şi face spume la gură,
Pleacă noaptea singuratic, ca o străină făptură.

L-am dus pe la vraci şi doctori, dar nimic nu s-a-ntâmplat.
L-am dus şi la sinagogă, şi tot nu s-a vindecat.
Dar am auzit prin oameni că numai Iisus Hristos
Ar fi cel care ar face acest copil sănătos.”
„Da, aşa-i!”, zice-un apostol, „însă este pe Tabor.
Vom încerca noi, sărmane, să-ţi venim în ajutor.

Când se îngenunchează în biserică

Nu de putine ori ne-a fost dat sa vedem ca in cadrul slujbelor din biserica sunt momente cand persoanele ingenuncheaza si altele in care stau in pozitie verticala, in picioare. Alteori, in anumite perioade din cursul unui an bisericesc, observam ca nu se mai ingenuncheaza nici in momentele pe care le cunosteam a fi insotite de acest gest.

Pentru a intelege cand trebuie sa ingenunchem, se cuvine sa facem cateva precizari. Ingenuncherea este o pozitie de rugaciune. Credinciosul prin plecarea trupului infatiseaza starea cazuta a omului care a pierdut din cauza pacatului functia de mijlocitor intre cer si pamant (simbolizata de starea dreapta, in picioare).

Cum trebuie să ne rugăm în biserică?

Biserica este Casa lui Dumnezeu, locul unde creştinul se întâlneşte cu Hristos cel jertfit în mod nesângeros şi cu Duhul Sfânt care dăruieşte din darurile Sale. Biserica, prin excelenţă loc al rugăciunii, este căutată zi de zi de oameni căutători ai liniştii şi binecuvântării divine. Vin pentru reculegere, cer sfatul lui Dumnezeu în problemele cotidiene, îşi descarcă sufletul sub epitrahilul duhovnicilor, pun o lumânare şi rostesc o rugăciune pentru cei plecaţi dincolo, mulţumesc pentru ajutorul primit ori se destăinuie lui Hristos, ca unui prieten vechi. Cum trebuie să ne rugăm în biserică? Dacă nu ştim încă, bine ar fi să încercăm să respectăm cât mai mult posibil rânduiala pe care o vom expune în cele ce urmează.

Cum să ne comportăm în Sfânta Biserică?

pentru a asculta CLICK pe imagine

O emisiune realizată de TVR Iaşi şi Doxologia Media.

Moderator: Ioana Stoian

Redactor: Sergiu Ciocoiu

Producător: Ștefan Cojocariu

CELE 14 REGULI PENTRU MERGEREA LA BISERICA

Fratilor, trebuie sa stiti ca un crestin care merge la biserica are 14 reguli canonice de buna cuviinta, daca vrea sa-l foloseasca sfanta biserica. Daca nu le implineste, se duce la biserica spre osanda. Am sa va spun regulile de buna cuviinta pentru un crestin care merge la sfanta biserica. Daca vreti sa fiti fii cu adevarat ai Bisericii lui Hristos celei dreptmaritoare, care ne naste pe noi prin apa si prin Duh la Botez, de aproape 2000 de ani, in Biserica lui Hristos, care este stalp si intarire a adevarului, sa stiti regulile de mergere la biserica, dupa cum urmeaza :

Predica la Duminica Sfintei Cruci a Cuviosului Justin Popovici

”Cine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8:34)

Luându-ne crucea, bineplăcem Domnului Iisus Hristos, Îl urmăm. Dacă ne urmăm pe noi înşine, nu putem să-L urmăm pe El. Cine nu se leapădă de el însuşi, nu poate să vină după Mine şi să-Mi urmeze (Matei 10:38).

Dacă-ţi urmezi mintea ta şi nu mintea lui Hristos, dacă-ţi urmezi voinţa ta şi nu voinţa lui Hristos, după cum se menţionează în Sfânta Evanghelie, sufletul tău nu este curat, nu este sfinţit, este pierdut în jungla rătăcirilor stricătoare de suflet şi înfiorătoare. Pentru că păcatul, răul, a reuşit să zidească înăuntrul nostru, alături de acel suflet cu chip dumnezeiesc pe care l-am primit de la Dumnezeu, propriul lui suflet. Dacă păcatul nostru devine urmare, creează înăuntrul nostru propriul lui suflet. Dacă înfăptuim păcatul, acesta, etapizat, ia chip în sufletul nostru. Alături de acel suflet cu chip dumnezeiesc, pe care Dumezeu ţi l-a dat, tu aduci un străin care te robeşte.

Crucea de viață dătătoare - cuvant de folos de la Părintele Iosif Vatopedinul

Pentru noi, monahii, sensul Crucii este centrul vieții noastre, mândria noastră, nădejdea și așteptarea mântuirii noastre. Când vedem cu câtă sălbăticie ne atacă vrăjmașul, când vedem multiplele slăbiciuni ale firii noastre, când vedem patimile și poftele care ne asediază și ne amenință existența, atunci nu ne rămâne decât să ne punem nădejdea în Crucea lui Hristos și să prindem curaj pentru a ne continua lupta, pentru a ieși învingători.

Cuvant in Duminica a treia din Postul Mare ( Duminica Sfintei Cruci ) (I) - SFANTUL IOAN DE KRONSTADT

Pentru a usura nevointa postirii, Sfanta Biserica a randuit ca la mijlocul Postului sa se scoata Cru­cea de viata Facatoare a Domnului. Cine postes­te cu adevarat trebuie neaparat sa rabde necazul trupului, lupta darza cu el a duhului si pe dea­supra cursele diavolului, care lucreaza asupra sufletului nostru prin tot felul de ganduri aducatoare de intristare mare, mai ales celor ce nu sunt inca intariti si desavarsiti in viata crestina. Tocmai pe postitorii de felul acesta sa-i manga­ie Crucea de viata Facatoare a Domnului, care a fost scoasa acum spre inchinare si spre privirea si sarutarea ei cu inima, si sa le usureze nevointa. Sa nu fie lipsiti de mangaierea ei nici cei care nu postesc cu postul adevarat, nici cei care nu postesc deloc; sa alerge fiecare cu credinta si cu dragoste, si sa-L sarute pe ea pe Mantuitorul. Fie ca Dumnezeiescul Patimitor sa-i invete pe toti de pe Crucea Sa aceasta insemnata indatorire a crestinului: postirea si omorarea trupului nos­tru iubitor de pacat.

Despre biruinta Sfintei Cruci - Sfântul Inochentie al Odessei (sec. al XIX-lea)

Este lucru vrednic de toata lauda si stima, când soldatul se mândreste cu stindardul sub care se afla, cu stindardul care-l îmbarbateaza în timp de campanie, îi merge înainte pe câmpul de lupta si-l duce la biruinta si glorie. Dar si crestinul, dupa cuvintele Sfântului Apostol Pavel, este soldatul lui Hristos, soldatul duhului si al credintei ( Tim. 2, 3) si, prin urmare, si el trebuie sa aiba propriul stindard cu care sa se mândreasca si sa se laude, care sa-i mearga pretutindeni înainte si sa-i arate care dintre numeroasele cai ale vietii este adevarata cale a mântuirii si sa-l întareasca în aceasta cale. Un astfel de stindard al crestinismului nu poate fi altul decât Crucea, acel semn de biruinta cu care Domnul nostru Iisus Hristos a calcat puterea mortii si a învins stapânirea iadului si pe care El l-a daruit urmatorilor Sai, ca pe o arma tare si pecete sfânta a împaratiei Sale.

Viaţa sfinților 40 de Mucenici din Sevastia

Pe vremea împărăţiei necredinciosului împărat Liciniu (308-324), fiind mare prigoană împotriva creştinilor şi pe toţi credincioşii silindu-i spre jertfirea idolilor, era în Sevastia, cetatea Armeniei, un voievod cu oaste, anume Agricolae, pierzător, sălbatic şi isteţ spre slujba idolească. Într-acel timp li se poruncea creştinilor, care se aflau în cetele ostăşeşti, să aducă jertfă diavolilor. Şi erau în ceata lui Agricolae, în părţile Capadociei, nişte ostaşi, patruzeci la număr, care, de asemenea, slujeau într-o dregătorie ostăşească şi aveau dreapta credinţă în Hristos Dumnezeu, fiind bărbaţi tari şi nebiruiţi în războaie, iar în dumnezeieştile Scripturi foarte iscusiţi.

Femeia creștină – binecuvântare pentru familie și Biserică

În contextul Zilei Internaționale a Femeii, Patriarhul Daniel subliniază importanța majoră a misiunii pe care o are femeia creștină, într-o vreme în care omul secularizat pierde tot mai mult sensul profund al vieții.

Vocația femeilor creștine de astăzi este de a mărturisi credința în Hristos Cel răstignit și înviat, de a da viață și a proteja viața copiilor, de a promova iubirea milostivă față de semeni, de a aduce pace și comuniune, prin prezența și lucrarea lor în Biserică și în societate, spune Preafericirea Sa.

Femeia este extraordinară în creația lui Dumnezeu

"Femeia înseamnă 'împărăteasă dăruitoare'. Femeia, dacă zici că-i slabă, totuşi, din momentul în care te-ai angajat să te numeşti soţ, nu te poţi numi soţ, decât lângă o soţie. Trebuie să o pui pe tron, cu orice chip! Să nu se mai vadă în femeie numai un scop meschin sau un lucru de caznă. Femeia este extraordinară în creaţia lui Dumnezeu! Daţi-vă seama că destinul întregii omeniri depinde de cuvântul Fecioarei Maria, libere: Fie mie după cuvântul Tău (Luca 1, 15)."

 Părintele Arsenie Papacioc

 1914 - 2011

Vă invităm să luați parte la Taina Sfântului Maslu

Taina Spovedaniei la părintele Sofronie Saharov

Părerea fundamentală a Părintelui Sofronie de la Essex era că Taina Spovedaniei diferă de o simplă discuție.

Cel ce se spovedește spune elementul central al gândului sau al păcatului sau al patimii care îl necăjește, fără să intre în amănunte, iar duhovnicul lasă liber – să fie exprimat către cel ce se spovedește – primul gând care vine după rugăciune.

Taina Spovedaniei ‒ pocăința, mărturisirea și iertarea păcatelor

Spovedania sau mărturisirea păcatelor în fața preotului constituie partea principală a Tainei Pocăinţei, taină prin care credinciosul dobândeşte iertarea păcatelor săvârşite după botez şi împăcarea cu Dumnezeu şi cu Biserica. Este deci ca un al doilea botez, cum a şi fost numită, adică taina curăţirii de păcatele personale şi a refacerii legăturii spirituale cu Biserica, întreruptă sau slăbită temporar prin păcat. Locul apei curăţitoare a botezului îl ţin aici lacrimile pocăinţei pentru păcatele săvârşite.

CUM NE SPOVEDIM?

Care sunt conditiile intalnirii reale a omului cu Dumnezeu si pentru a trai inca de aici BUCURIA CEA MARE A HARULUI DUHULUI SFANT?

“[…] Primul care mărturiseşte despre Iisus Hristos că este Mesia este un iudeu. Care a fost condiţia ca acesta să poată mărturisi? Spune tot Mântuitorul: Adevărat vă spun vouă, nu este vicleşug în iudeul acesta. Deci o condiţie a întâlnirii omului cu Dumnezeu este lepădarea de făţărnicie şi de viclenie din inimă. Fără acestea ca premisă, să spunem, iniţială, ca primă condiţie, ca prim criteriu, până acestea nu vor fi lepădate din inima noastră, nici gând vreodată să poată să Se sălăşluiască Duhul Sfânt şi harul să ne descopere nouă pe Iisus Hristos. Deci voi face o digresiune foarte scurtă, dacă-mi îngăduiţi, pentru că e vreme de post, e vreme de pocăinţă şi de spovedanie.

"HRISTOS, VINDECAREA NOASTRĂ DE PATIMI" - Conferință susținută de Pr.Conf.Univ. Dr. Constantin Necula

Libertatea omului – un dar de la Dumnezeu

Adevăratul Dumnezeu din toată ființa Lui vrea să împărtășească dumnezeirea cu făptura Sa, cu făptura cuvântătoare, până la o totală identitate, zic marii părinți. Dar puterea nu este a făpturii, […] puterea este a Lui Dumnezeu, alegerea însă a omului. 

 

Alegerea omului se întemeiează pe libertatea pe care Dumnezeu a pus-o în om, că vrem, că nu vrem; că vrem în chip smintit sau că vrem în chip sfânt, sau că-L refuzăm în chip smintit sau din așa zisă smerenie, avem în noi o libertate care este culmea culmilor darurilor dumnezeiești, prin care ne putem cu adevărat îndumnezei. […] 

Care este relaţia dintre libertatea de a alege şi ascultarea, ca nevoinţă creştină?

Maică preaiubită,
Care este relaţia dintre libertatea de a alege, aşa cum o argumentează Frankl, deci conducând spre o împlinire vocaţională şi de sens a vieţii şi ascultarea, ca nevoinţă creştină. Am ascultat de tata şi ascult de soţ şi foarte adesea, aceste ascultări m-au strivit ca libertate şi împlinire a vocaţiei. Este adevărat că prin ascultare şi tăierea voii, am păstrat pacea în familie, iar Dumnezeu m-a consolat cu alte vocaţii, mai puţin sclipitoare decât cea pentru care am fost, cred, înzestrată cu talent, dar care m-au copleşit cu neaşteptate bucurii ale clipei.

Întrebarea mea este, de fapt:

HRISTOS, VIDECAREA NOASTRĂ DE PATIMI - conferinţă cu Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula, la Simeria

„PĂSTORUL CEL BUN ÎŞI PUNE SUFLETUL PENTRU OI” (Ioan 10, 11)

 Omilie a Mitropolitului AUGUSTIN de Florina
 la pericopa evanghelică a Sfântului Ioan Gură de Aur
STAULUL

 Astăzi, iubiţii mei, este sărbătoare şi praznic. Este sărbătorit unul din cei mai mari Părinţi şi Dascăli ai Biserici noastre, Sfântul Ioan Gură de Aur. Am vorbit altădată despre viaţa sa şi despre sfârşitul său în Comana Armeniei. Acum să aruncăm o privire peste Evanghelia sărbătorii.

       Aţi ascultat-o? Domnul vorbeşte în parabole. Vorbeşte despre staul, despre oi, despre păstori, despre lupi. Cu astfel de cuvinte simple vorbea Domnul nostru Iisus Hristos. 

Sfântul Ierarh Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului

  Sfântul Grigorie Arhiepiscopul Tesalonicului, numit şi Palama, s-a născut în Constantinopol. A rămas orfan de tată încă de mic, dar sub îngrijirea mamei sale şi-a săvârşit studiile şi a fost de mare folos mamei şi fraţilor săi, pe care-i ţinea din ostenelile sale.

    Văzând deşertăciunea lumii acesteia, ia venit în gând să se facă călugăr, îndemnând şi pe mama şi fraţii săi la aceasta.

    Primind cu bucurie propunerea, mama sa a luat schima într-o mănăstire de maici, iar el şi cu fraţii săi s-a dus în Muntele Athos, unde punându-se în ascultarea unui cuvios Nicodim, s-a deprins cu toate rânduielile vieţii monahale. Câtva timp a fost şi în Lavra cea mare; dar dorind liniştea, s-a sălăşluit în pustie şi ducea viaţa cea mai aspră.

Vindecarea slăbănogului din Capernaum: Arătarea iertării dumnezeieşti (Mc 2, 1-12)

de Pr. Noël Tanazacq

 

Această Evanghelie nu are legătură directă cu timpul liturgic (a doua săptămână din Postul Mare), aşa cum se întâmplă adesea în tipicul bizantin, dar, în măsura în care iertarea este uşa Postului în Răsărit (ca şi Cenuşa în Apus), ea ne poate ajuta să înţelegem care este adevăratul sens al Postului: să ajungem la inima lui Dumnezeu şi să-I dobândim iertarea.

 Dacă nu e surprinzător să vedem pe Hristos vindecând un slăbănog (un paralitic), totul, în schimb, ne poate descumpăni în acest act de vindecare, pentru că finalitatea lui nu este vindecarea fizică, ci mântuirea sufletului. Această minune este relatată de cele trei Evanghelii Sinoptice (Mat. 9, 1-8 ; Marcu 2, 1-12, Luca 5, 17-26).

Minunea vindecării slăbănogului din Capernaum

Toţi oamenii suferim din pricina păcatelor, de aceea ne îmbolnăvim

Minune mare ne istoriseşte Evanghelia de astăzi: vindecarea unui slăbănog. Şi altădată Mântuitorul a mai vindecat un slăbănog, după cum ne istoriseşte Evanghelia, dar va fi vindecat multe persoane cu slăbănogeală.

Ce este slăbănogeala? Muşchii nu îşi mai fac datoria. Atunci omul nu poate să-şi mişte degetele, gâtul, capul, picioarele, nu poate să vorbească, nu poate să mănânce. Ce poate fi mai rău!? În rest este sănătos, dar toate acestea nu le poate face.

Şi atunci ai lui îl poartă, îl duc, îl aduc. E o greutate... . Toţi ştim că, atunci când cineva între noi este bolnav, este mai greu pentru familie, decât pentru bolnav. De aceea şi unii dintre noi ne rugăm şi spunem: „Doamne, ajută-mă să nu cad la pat şi să fac supărare copiilor, nepoţilor mei, alor mei”.

Vindecarea slăbănogului din Capernaum

Minunea vindecării slăbănogului din Capernaum este relatată de sinoptici astfel: Matei 9, 1-8; Marcu 2, 1-12 și Luca 5, 17-26. Sfinții Evangheliști Marcu și Luca expun episodul imediat după momentul vindecării unui lepros, deci înaintea intrării Mântuitorului în ținutul Gherghesenilor, pe când Sfântul Evanghelist Matei relatează minunea după momentul izgonirii Mântuitorului din acel ținut.

Într-un timp relativ scurt, Mântuitorul a revelat oamenilor trei puteri nebănuite: asupra naturii, asupra demonilor și asupra păcatului și a bolii. Minunea adusă în atenția noastră îl are ca protagonist pe un slăbănog din Capernaum (Matei 9, 1), un consătean de-al Mântuitorului.

Ultimul biscuit

de Solarris

Într-un aeroport stătea o tânără care urma să facă o călătorie mai lungă. Și-a cumpărat de acolo o carte ca să treacă mai repede timpul și un pachet de biscuiți. S-a așezat pe un scaun, și-a pus bagajele lângă ea și s-a apucat să citească. La un moment dat s-a întors să ia un biscuit din pachetul de lângă ea. A observat cu surprindere că la mică distanță era așezat un domn care citea un ziar și care, fără să-i ceara permisiunea, a început să ia și el din pachetul de biscuiți.

Cu toate că s-a simțit indignată, politețea a împiedicat-o să îi reproșeze că are un comportament nepotrivit. Dar pe măsură ce ea lua câte un biscuit, lua și el unul și asta a făcut ca până la urmă tânăra să devină foarte nemulțumită. Când a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a întrebat plină de resentimente: “Oare îndrăznește să mi-l ia și pe ultimul?”

Taina Spovedaniei - temei al persoanei

Postul şi rugăciunea ne deschid inima spre semenii noştri aflaţi în lipsuri

Preacucernici Părinţi şi iubiţi credincioşi,
 

În Sfânta Evanghelie, Mântuitorul Iisus Hristos ne atrage atenţia asupra a trei lucruri esenţiale pentru viaţa noastră de creştini:  iertarea greşelilor semenilor,  felul în care trebuie să postim şi  libertatea inimii faţă de bunurile materiale.

 1. Iertarea păcatelor de care toţi avem nevoie mai mult decât orice şi pentru care ne rugăm zilnic în rugăciunea „Tatăl nostru”, ca şi în alte rugăciuni, este condiţionată de Dumnezeu de iertarea celor care ne-au greşit. Evanghelia de astăzi începe tocmai cu această exigenţă. „De veţi ierta oamenilor greşelile lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc. Iar de nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre” (Matei 6, 14-15).

Rugăciunea - o primăvară duhovnicească în sufletul luptător

Părintele Efrem Filotheitul

 

 

Răbdare, copiii mei, să nu vă pierdeţi curajul. Spuneţi rugăciunea cu intensitate; să nu vă împrăştiaţi mintea printre lucruri pământeşti, chiar dacă aveţi griji – consideraţi-le drept trecătoare. Păstraţi mereu rugăciunea şi amintirea morţii dinaintea ochilor voştri: „Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururi, că de-a dreapta mea este ca să nu mă clatin” (Psalmi 15, 8).

Spune rugăciunea fără oprire. Fie ca Dumnezeu să-ţi dăruiască un început binecuvântat! Fie ca ea să nu te mai lase, sau, mai degrabă, fie ca tu să nu mai laşi rugăciunea – viaţa sufletului, respiraţia inimii, primăvara dulce înmiresmată care creează o primăvară duhovnicească în sufletul luptător.

Copiii mei, rugăciunea şi smerenia sunt armele atotputernice pe care trebuie să le avem permanent în mâinile noastre cu o atenţie neadormită, căci acestea, cu ajutorul lui Dumnezeu, ne vor oferi biruinţa asupra demonilor.

Răbdare, copiii mei, să nu vă pierdeţi curajul. Spuneţi rugăciunea cu intensitate; să nu vă împrăştiaţi mintea printre lucruri pământeşti, chiar dacă aveţi griji – consideraţi-le drept trecătoare. Păstraţi mereu rugăciunea şi amintirea morţii dinaintea ochilor voştri: „Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururi, că de-a dreapta mea este ca să nu mă clatin” (Psalmi 15, 8).

Dacă te rogi fierbinte şi neîncetat, nu vei cădea. Totuşi, trebuie să înţelegi că dacă neglijezi rugăciunea, vei suferi o cădere generală.