Văzând deşertăciunea lumii acesteia, ia venit în gând să se facă călugăr, îndemnând şi pe mama şi fraţii săi la aceasta.
Primind cu bucurie propunerea, mama sa a luat schima într-o
mănăstire de maici, iar el şi cu fraţii săi s-a dus în Muntele Athos,
unde punându-se în ascultarea unui cuvios Nicodim, s-a deprins cu toate
rânduielile vieţii monahale. Câtva timp a fost şi în Lavra cea mare; dar
dorind liniştea, s-a sălăşluit în pustie şi ducea viaţa cea mai aspră.
Întâmplându-se să treacă pe acolo Varlaam din Calabria, care învăţa
că strălucirea dumnezeirii este creatură, a fost combătut de sfântul
pentru acele erori. Asemenea şi pe Aţuindiu şi Polichindin, care au fost
sinodiceşte condamnaţi pentru învăţăturile lor cele greşite.
Pentru luptele sale cu ereticii s-a învrednicit de marele dar al
arhieriei, ocupând însemnatul scaun al Tesalonicului şi păstorindu-l cu
multă demnitate. S-a învrednicit a purta rănile Domnului pe trupul său,
ca dumnezeiescul Pavel şi după multe suferinţe din partea turcilor,
pentru că le arăta cu multă îndrăzneală rătăcirile lui Mahomed, a
adormit în Domnul în vârstă de 63 de ani, la 1340.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu