Postul şi rugăciunea ne deschid inima spre semenii noştri aflaţi în lipsuri

Preacucernici Părinţi şi iubiţi credincioşi,
 

În Sfânta Evanghelie, Mântuitorul Iisus Hristos ne atrage atenţia asupra a trei lucruri esenţiale pentru viaţa noastră de creştini:  iertarea greşelilor semenilor,  felul în care trebuie să postim şi  libertatea inimii faţă de bunurile materiale.

 1. Iertarea păcatelor de care toţi avem nevoie mai mult decât orice şi pentru care ne rugăm zilnic în rugăciunea „Tatăl nostru”, ca şi în alte rugăciuni, este condiţionată de Dumnezeu de iertarea celor care ne-au greşit. Evanghelia de astăzi începe tocmai cu această exigenţă. „De veţi ierta oamenilor greşelile lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc. Iar de nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre” (Matei 6, 14-15).
În multe alte locuri din Sfânta Scriptură, Dumnezeu cere oamenilor să se ierte unul pe altul pentru că neiertarea sau ţinerea de minte a răului dovedesc lipsa de dragoste şi tulbură armonia şi pacea dintre oameni. Neiertarea poate duce uşor la certuri şi conflicte şi chiar la războaie. Toate certurile dintre oameni se nasc din lipsa de iubire şi de iertare. Nu iubim cu adevărat dacă nu suntem capabili să iertăm. Numai cine iartă, dovedeşte că iubeşte. Ţinerea de minte a răului are de asemenea consecinţe negative asupra sănătăţii sufleteşti şi trupeşti. Ea este ca un vierme care ne roade permanent chiar dacă nu ne dăm seama. Omul care nu-i capabil de iertare adună în inima sa energii negative care se răsfrâng asupra semenilor, în primul rând asupra celor din familia sa.

Mai cu seamă acum la începutul Postului Mare, suntem chemaţi să ne cerem iertare unii de la alţii pentru ca rugăciunea noastră şi osteneala postului să fie bine primite de Dumnezeu.

2. Cu privire la post, ştim că el este o practică generală la toate religiile. El este, fără îndoială, o amintire ancestrală a postului primilor oameni în rai care au primit de la Dumnezeu porunca de a nu mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului. Şi pentru că Adam şi Eva n-au respectat porunca postului au fost alungaţi din rai. Dar numai creştinismul dă postului sensul lui adevărat. Postim, adică ne înfrânăm de la mâncare şi băutură, ca şi de la plăcerile care ne leagă exagerat de trup şi de materie pentru a fi liberi cu adevărat. Cei care nu postesc dovedesc că sunt robi pântecelui şi plăcerilor trecătoare şi de aceea nu se pot bucura de libertatea duhului care ne dă pacea şi bucuria vieţii. Numai postind creşte în noi foamea după Dumnezeu, iar rugăciunea ne intră mai uşor în inimă. Astfel dobândim o inimă compătimitoare, sensibilă la nevoile semenilor.

Postul este de asemenea o mare binecuvântare şi pentru sănătatea trupului. Cine posteşte după rânduia Bisericii se va bucura de o mai bună sănătate decât cei care ignoră postul. Postul este rânduit de Dumnezeu nu pentru omorârea trupului, ci pentru biruirea patimilor care ne ucid trupul. Căci lăcomia pântecelui, beţia, desfrânarea şi toate celelalte patimi ne îmbolnăvesc şi ne ucid treptat şi sufletul şi trupul. Mai cu seamă astăzi, când mâncarea noastră este atât de contaminată, ni se recomandă mâncarea vegană, adică fără carne şi produse lactate. Este bine să ştim şi că rugăciunea pe care o facem de fiecare dată când mâncăm sau bem, precum şi binecuvântarea cu semnul Sfintei Cruci au o influenţă purificatoare asupra mâncării şi băuturii. Acestea sunt rezultatele cercetărilor ştiinţifice de astăzi. Să postim deci cu bucurie, fiecare după putere, convinşi fiind că facem un lucru necesar pentru sănătatea noastră sufletească şi trupească. Şi să postim nu numai de bucate, ci şi de păcate, căci, mai ales, postul de păcate este plăcut Domnului! În acest sens, să nu uităm nici vorba poporului care zice: „nu mănânci carne de animal, dar mănânci carne de om”, adică vorbeşti de rău pe semenul tău, îi strici bunul nume în faţa oamenilor, îl ucizi sufleteşte.

3. „Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură, ci vă adunaţi comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara voastră acolo este şi inima voastră”, zice Mântuitorul la sfârşitul Evangheliei care s-a citit astăzi (Matei 6, 19-20). Sfântul Apostol Pavel spune că iubirea de arginţi este rădăcina tuturor relelor, iar o vorbă din popor zice că „banul este ochiul diavolului” şi că „de la bani încep toate neînţelegerile”. Mulţi oameni cred că fericirea stă în a avea bani mulţi, case  şi maşini frumoase. Şi de aceea sunt într-o permanentă goană ca să adune cât mai mult, încât n-au timp să se bucure de osteneala lor. Deseori se întâmplă ca până şi fraţii între ei şi neamurile să ajungă la neînţelegeri datorită banilor sau moştenirilor. Se întâmplă de asemenea că mulţi au de toate, dar n-au înţelegere în familie sau nu se pot bucura de copii. Fericirea, departe de a sta în bani şi în bunuri materiale, stă tocmai în detaşarea sufletească faţă de ele. Cu cât suntem mai liberi sufleteşte faţă de bunurile materiale şi-l căutăm pe Dumnezeu, cu atât mai mult ne putem bucura de viaţă, de familie, de copii şi de semenii noştri. Secretul fericirii constă tocmai în a da şi altora din ceea ce avem. În acest sens, Mântuitorul zice: „Mai fericit este a da, decât a lua” (Faptele Apostolilor 20, 35), cuvinte confirmate de ştiinţa de astăzi care dovedeşte că creierul omului milostiv produce serotonina care este hormonul fericiri.

4. Postul şi rugăciunea ne deschid inima spre semenii noştri aflaţi în lipsuri. În ţara noastră este atâta sărăcie, încât fiecare dintre noi avem datoria de credinţă şi de conştiinţă să ajutăm cât putem, fie direct pe cei pe care-i cunoaştem, fie prin diferitele programe de ajutorare iniţiate de parohia de care ţinem, fie prin proiectul „Burse pentru copii săraci din Moldova”, la nivelul Mitropoliei. La ora actuală, Mitropolia susţine 500 de copii din judeţele Vaslui şi Botoşani, cu câte 30 Euro/lună, bani pe care aceşti copii, extrem de lipsiţi, îi primesc sub formă de bonuri valorice pe baza cărora cumpără alimentele de care au nevoie. Pe lângă colectele pe care le facem la fiecare vizită pastorală, mulţi credincioşi trimit ajutorul lor direct în contul Mitropoliei deschis special pentru acest scop pentru care primesc şi adeverinţă de scădere de impozit (Rumänische Orthodoxe Metropolie; IBAN: DE47 7509 0300 0401 1678 04, BIC: GENODEF1M05, cu specificaţia: Spende für arme Kinder in Moldau).   

5. A devenit deja tradiţie ca în Postul Mare şi în Postul Crăciunului să se organizeze în parohii citirea zilnică a Psaltirii. Dacă într-o parohie 20 de credincioşi citesc în fiecare zi câte o Catismă, se citeşte, zilnic, întreaga Psaltirea. După fiecare Catismă, se fac metanii şi rugăciuni de mulţumire sau de cerere pentru diferitele nevoi pe care le avem. Citirea Psaltirii în orice vreme a anului este de mare folos.

În multe părţi este obiceiul ca astăzi preotul, după Sfânta Liturghie, să-şi ceară iertare de la credincioşi şi credincioşii de la preot, precum şi unii altora. Toţi greşim şi faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii noştri şi toţi trebuie să ne cerem iertare. Ca părinte duhovnicesc al tuturor, vă cer şi eu iertare, atât Părinţilor slujitori la Sfântul Altar cât şi credincioşilor. Şi cu toţii să cerem iertare de la Dumnezeu în taina Spovedaniei pe care s-o facem cât mai des, nu numai în timpul posturilor, ci ori de câte ori avem conştiinţa încărcată de păcate.

Tuturor vă urez un post binecuvântat şi cu folos!

Al vostru de tot binele voitor şi rugător către Domnul,

+Serafim

Pastorala Mitropolitului Serafim la Duminica Iertării şi începutul Postului Mare 2018